Sabina Comșa, „Toți ceilalți apropiați” (fragmente)

Am pus aici, în ultimele zile ale lui 2014, câteva poeme din Lego, cartea de debut a lui Ioan Șerbu, unul dintre cei doi câștigători ai premiilor Mușina de anul trecut.

Pun acum, așa cum am promis, câteva poeme excelente din cartea celeilalte laureate, Sabina Comșa - Toți ceilalți apropiați.

Marius Chivu spune, în retrospectiva lui, că e un an slab pentru debutanții în poezie. În ce mă privește, nu cred deloc că-i așa: debuturile astea două de la Tracus Arte, plus cele de la Blecher, plus cele de la Charmides, CDPL & Vinea dau vreo opt nume demne de remarcat & de urmărit pe viitor. Ceea ce nu-i deloc puțin. 

Sabina Comșa, Toți ceilalți apropiați

Vacanţă pe munte

Am prins un ied,

îl strângem de gât cu coarda elastică,

ochii îi rămân c-ai unui funcţionar în registre.

Fixăm cuie şi spiţe de metal,

perechi de libelule ne luminează papucii,

le urmărim cum se ridică pe lângă tabletă.

Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.

Odată cu miezul nopţii,

prelata mov zici că-i podeaua unei cale.

Picături de ploaie se adună în colţuri,

îmi plimb arătătorul pe touchscreen  

pe pielea plină de zgârieturi,

printre vânătăile de culoarea marcajelor,

Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.

Ne-am obişnuit să stăm numai înăuntru,

trag fermoarul şi intră aerul rece,

cortul se încălzeşte până seara,

ronţăim chipsuri cu brânză,  

ne uităm cum se aşază muştele,

îi confundăm blana cu puful păpădiilor,

Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.

Aşa că setez aparatul pe funcţia Pet.

Cei 10 mpx şi un zoom maxim îl fac viu,

o furnică i se strecoară în nas,

de greaţă, faţa lui Matei se face portocalie

şi în spatele norilor apare soarele

precum înăuntrul unui dovleac de Halloween.

Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.

Fluturele

În firele de pe bărbie, scurtate azi-dimineaţă după grimasa mea,

s-a prins o musculiţă. Atrasă poate

de dulceaţa de Cola, fără nicio greutate – îşi ia zborul.

Respiraţia ta şuieră în spatele ei, înălţându-i elitrele,

corpul negru.

Nu am reuşit să dorm. Au suflat în păpădii, s-au jucat cu mingea

și cu jucăriile lor teleghidate.

M-am gândit să te acopăr cu pătura în carouri şi să-i chem.

Le-aş fi zis că eşti crisalida celui mai mare fluture din lume.

Şi, numai când soarele se duce acolo unde frisbiurile dispar,

îţi desfaci aripile și prinzi puteri.

Trebuie să facem ceva să nu se mai bată

şi să plângă ţinând în braţe copaci. Ştii că

n-am puterea să-i ameninţ sau să le lungesc urechile.

Numai odată am reuşit să-i vrăjesc cu o poveste

despre vizita unui urs polar.

Ai şi tu momente de disperare care s-ar putea rezolva aşa,

dar alegi să inspiri şi să te prefaci

Zen cum ai văzut într-un film american. Am închis şi eu ochii,

am tras aer de câteva ori.

În jurul corpurilor noastre calde foile din mapă s-au împrăştiat

prin iarba rece.

Pe alei se aud doar bastoanele pensionarilor

şi degetele tale.

Un miriapod leneş  

intră pe sub tricoul meu.

În maşină

Căderea noastră înseamnă

simplu clinchet al cheilor aruncate în torpedo.

În câteva secunde siguranţa, radioul, superhitul 

în urechi

înlocuit de sângele închegat zmeuriş.

Prinde mâna ta, blugii sfâşiaţi – cerul – 

întunecându-se în repetate rânduri în cioburi, 

în ecranul smartului.

Până când airbegul nu ne va despărţi, 

ci va avea modelul lenjeriei de-acasă.

Numai de-ar ţâşni din vitezometru 

melodia care ne trezeşte dimineaţa 

şi

furnicile.

Terase

Ai servi la masa mea: 

dacă nuanţa aluniţelor

sub umbrela pătată de porumbei (aciuaţi 

după ce au scăpat

de la circ)

este galbenul berii (spumă lăsată de valuri şi alge), 

iar tu eşti gata să-mi aduci extra muştar pentru mici,

şi să iei fără zel comanda, să mesteci gumă, să fredonezi. 

Te foloseşti de acest şiretlic de teamă să nu ţi se ghicească mila 

faţă de beţivi (grăsani majoritatea) uită

în ce s-ar transforma ea dacă:

am să-ţi dăruiesc bilete la staţiune

am să le strecor după tejghea (acolo cu sictir îţi faci unghiile) 

voi mai cere un rând şi încă un rând

până la sfârşitul programului

fără împachetări cu nămol şi băi-n apă sărată,

n-aş putea să îngenunchez în faţa de icter a nopţii.

Capsa

Întotdeauna branulele ţi-au provocat panică. 

Nu te-ai mai mişcat, nu te-ai mai spălat,

te-ai gândit serios la prezenţa handicapului:

o bucată de plastic retezată prin care să treci un şiret. 

Legăturile vechi slăbesc precum legăturile noi.

Nu da mâna cu nimeni, nu memora nume.

Cablurile înnodate care strică fotografiile turiştilor

te vor opri şi te vor convinge să mănânci un covrig în plus.

Din ce unghi ai privi

la finalul zilei doar măturătorii de stradă ies din cadru 

târând după ei tomberoanele,

nişte perfuzii de glucoză.

  

Tabla

În pământ trupul tău o piesă lego 

se aşază etanş între celelalte

se contorsionează. Cubul Rubik 

pentru microbi alias viermi

n-o să te mai recunosc.

Poate da, am să ajung acolo sus, 

zeii îmi vor da un rebus

cu date din viaţa ta.

Trebuie să te învăţ pe dinafară!

Sub pământ cubul se va răsuci şi răsuci şi răsuci.