Premiul Eminescu. Răspunsul lui Al. Cistelecan, Ion Pop & Cornel Ungureanu

Am primit de la domnul Al. Cistelecan următorul răspuns la scrisoarea noastră publică.

E formulat, după cum se vede, în numele a trei dintre membrii juriului: Al. Cistelecan, Ion Pop, Cornel Ungureanu.

Fără alte comentarii, am dat curs cererii de a-l publica pe Contributors. (Radu Vancu)

Stimați colegi,

În calitate de membri ai juriului care desemnează laureatul Premiului Național pentru poezie ”Mihai Eminescu,” am primit cu mare mâhnire reproșurile și acuzațiile pe care mai tinerii noștri colegi ni le-au adresat printr-o scrisoare publică. Ne-au întristat deopotrivă vorbele grele primite și fragilitatea încrederii pe care ne-au arătat-o, o încredere care s-a risipit la cel dintâi prilej (nu vrem să spunem că s-a risipit cu atâta grabă și ușurință încât pare că abia a așteptat un pretext). Nu ne simțim vinovați – și, prin urmare, îndreptățiți să primim aceste reproșuri – decât în măsura în care am fost de acord cu un principiu valabil în toate juriile de acest fel – și anume ca decizia finală să fie luată prin majoritate de voturi. Am votat cu deplină bună-credință și credem că și colegii noștri au procedat la fel. Nu s-a făcut asupra opțiunilor noastre nicio presiune, dar e de admis că puteam rămâne în minoritate (ceea ce s-a și întîmplat). Unii dintre dumneavoastră au solicitat deconspirarea voturilor. N-avem nimic împotrivă, dar aceasta trebuie să fie o decizie a întregului juriu, nu o inițiativă personală a vreunui membru, așa cum premiul se acordă de întreg juriul, nu doar de o parte a lui.

E poate cazul ca procedurile de nominalizare, deliberare și votare să fie schimbate. Suntem de acord cu cele propuse de profesorul Mircea Martin în Observator cultural. Ar fi poate și mai bine dacă nominalizările înseși ar reveni, ca prerogativă transparentă, juriului (pare o variantă rezonabilă).  Având, însă,  în vedere masiva explozie de neîncredere, soluția cea mai democratică și corectă privind nominalizările ni se pare a consta în desfășurarea unei anchete printre redactorii revistelor literare (cele care aparțin Uniunii și cele aflate sub egida USR, să zicem) și printre conducerile filialelor USR (cu o nouă testare a primilor zece clasați după prima anchetă).

Chiar dacă opțiunile noastre n-au fost de partea lui, credem că Gabriel Chifu e nu numai un poet nominalizabil, ci și unul premiabil (poate aveți și dvs. conștiința exagerărilor făcute în judecățile intempestive de acum).

În ce priveşte demisiile noastre din juriu, nu vedem de ce le-am prezenta, de vreme ce nu cosiderăm că am procedat neprincipial în opţiunile noastre. Dacă cei care decid asupra componenţei juriului sunt de altă părere, suntem gata să le prezentăm, dar numai ca demisii de onoare.

(Cele spuse în scrisoarea de protest despre „generaţiile subsecvente” şi despre incapacitatea noastră de a le înţelege poezia le luăm drept un „compliment” suplimentar. Sperăm să ne fie făcut de cineva în directă cunoştinţă de cauză).

Al. Cistelecan

Ion Pop

Cornel Ungureanu