luni, 15 august 2011

Poem

Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi,
când te lasă inima să-l visezi :

„Dragule, mi-e ruşine să intru în visul maică-tii,
mi-o aduc aminte cum tremura
pe scaunul din bucătărie

când eu zăceam în braţele tale
în camera mică, cu rafia de gât
şi cu zâmbetul pe faţă.

Aşa că spune-i tu, te rog,
că mă gândesc la ea ca la voi.
Şi mai spune-i aşa: Veroni,

când râdeai, aerul se umplea de fluturi.
Când tăceai, era o întindere uriaşă de zăpezi
pe care oameni agili târau foci însângerate

din care urmau să facă untură
pentru lumânările nopţilor boreale de amor.
Când făceam amor, foci cu ochi trişti ne priveau,

băteau din lăbuţele lor caraghioase
până când moviliţele de grăsime ce erau
se făceau lumină.

Când râzi, îngerii îşi deschid aripile de fluturi albinoşi
şi te privim toţi tremurând, atât de frumoasă,
încât Dumnezeu te transcrie pe curat în jurnal.

Ies năuc din dormitor. Miroase a cafea.
Prin geamul deschis priveşti concentrată
către salcia golaşă. Printre crengile ei moi

se vede ceva. În locul Lui, te-aş transcrie
pe curat. În locul salciei,
aş înflori fulgerător.

39 comentarii:

:.. 15 august 2011, 16:12  

nici nu ştii cît de aproape sunt de chestiile astea, dar le reprim pentru că mă mint, sunt la mare, nu sunt destul de beat, şi mai important, mi-am închis telefonul


aş vrea să nu mă bagi în seamă, nu ştiu să trăiesc, cre că doar mor

e frumos ce ai scris, de chiar, nu lua în seamă aberaţiile de mai sus

Radu Vancu 15 august 2011, 16:28  

Mulţumesc, cuvintele astea înseamnă mult venind de la un cititor aşa de atent al lui Pavese.

:.. 15 august 2011, 16:42  

un bărbat ca mine lăcrimează doar din cauza fumului de mare neagră. marea mea e pe-un cîmp în arad. un cîmp mincinos, dar şi drag.

îmi fac o casă subterană. mulţi cred că mă îngrop acolo. e o casă subterană cu funii spre un balon mare-mare.

te salut cu drag, Radu.

Radu Vancu 15 august 2011, 17:05  

Şi eu de asemenea.
Abia aştept să-ţi fac vizita de casă nouă în casa ta subterană!

:.. 15 august 2011, 17:24  

e cu lumini la subţiori :)

:.. 15 august 2011, 17:26  

şi vin bun. cadarcă de miniş proaspătă, dulceagă grozav, ameţitoare cu tot felul de bule colorate

Radu Vancu 15 august 2011, 17:44  

Ah, cu vinul m-ai pierdut, o să-mi aduc două lămâi şi-un grapefruit să-mi fac citronadă. Sau, mă rog, un sac de lămâi şi 20 de kilo de grapefruit, cât să-mi ajungă cinci săptămâni în balon.

:.. 15 august 2011, 18:03  

este şi vin de coacăze. un fel de toată viaţa pe pămînt. de acelaşi JV.

:.. 15 august 2011, 19:32  

Te rog să mă ierţi pentru prostioare. ceea ce ai scris, rămîne. e, deja, vin vechi.

Radu Vancu 16 august 2011, 02:24  

Ah, dar nu sunt deloc prostioare, te asigur. Ba chiar dimpotrivă.

claudiu komartin 16 august 2011, 03:57  

vă salut şi eu, de departe, dintr-un altfel de scorbură, de sub altfel de mâini ce apasă, apasă

Radu Vancu 16 august 2011, 12:03  

Claudiu, dacă te uiţi atent, o să vezi că şi în scorbura ta se întind, în colţul drept, nişte rădăcini moi; nu sunt rădăcini, sunt sforile balonului care, aproape fără ştirea ta, are să se umfle şi să te ridice din subpământă deasupra curcubeului; şi, dacă ai să te uiţi şi mai atent, o să vezi într-un colţ al nacelei un grăsan neîndemânatic zâmbind încurcat, stingherit de prezenţa lui şi bucuros de a ta; sunt eu.

capricornk13 16 august 2011, 13:53  

ce poem minunat... oftat adanc, multumim

off topic: n-ai sughitat in weekend? ca te-am barfit cu zum o gramada :)

Gabriel Daliş 16 august 2011, 15:35  

Un poem frumos. Am însă trei sublinieri.

1. Prima se referă la conjuncția/adverbul, după caz, "când" care apare de cinci ori. Cred că în două cazuri poate fi evitat.
a.(când) eu zăceam în braţele tale
b. (până când, poate fi înlocuit cu încât) "până când moviliţele de grăsime ce erau" (acest până când se află la câte un vers distanță de "Când făceam amor" și "Când râzi, îngerii îşi deschid aripile");
Eu am înțeles tipul construcției poemului, dar unde acest "când" poate lipsi, să-l lipsim pe poem de el:) Sau poate nu...:)
2. A doua subliniere are în vedere pron. rel. "care" (pe care, din care). Unul încheie stf.5, altul deschide stf 6. Al doilea, poate fi evitat.
"pe care oameni agili târau foci însângerate

din care urmau să facă untură" (de ex, un posibil vers: să facă untură din ele mai târziu)

De asemenea, îl ai și sub forma "ce". Ex: "până când moviliţele de grăsime ce erau" "Ce erau", poate fi înlocuit, de ex, cu un gerunziu.


3. Versul "pentru lumânările nopţilor boreale de amor" cred că e puțin încărcat. Poate doar mi se pare mie, oricum, e certă tentația adjectivării. Ex: "îngerii îşi deschid aripile de fluturi albinoşi"

:)

Radu Vancu 16 august 2011, 16:06  

Capricorn: Sigur că am sughiţat - dar voi n-aveţi ceva serios de discutat? :)
Gabriel Daliş: Mulţumesc, Gabriel, sunt observaţii importante.

capricornk13 16 august 2011, 18:39  

@radu: ba da, despre kant si hegel... hai, ma radu, barfa e cel mai serios lucru din lume, ea o face sa se invarta, doar stii! :)

Radu Vancu 16 august 2011, 18:58  

Capricorn: Ai dreptate, există chiar studii serioase despre gossip as cultural learning, cum ar fi de exemplu ăsta, R. F. Goodman & A. Ben-Ze’ev (Eds.), "Good gossip", University Press of Kansas (o colecţie de studii docte despre bârfă ca motor al lumii), şi-mi aduc aminte chiar de o carte care ţinea să demonstreze că, dacă n-am fi bârfit, n-am fi evoluat nici ca specie, nici ca civilizaţie. Nu mai ţin minte numele cărţii, o dau aici cu titlu de bârfă. :)
Dar, oricum, nu bârfa în sine o dezavuam eu mai sus, ci obiectul ei, înţelegi tu cum devine chestiunea...

Alexandru,  16 august 2011, 22:20  

Fara barfa cred ca ar fi fost inca si mai rau: n-am fi evoluat nici ca literatura (asadar nici ca specie, nici ca civilizatie, ajung si eu la aceeasi concluzie : )

Deci tot cu titlu de birfa, sa stiti ca am aflat ca romanele si 'literatura de fictiune' sint tot un fel de birfa. Borges insusi zicea asta (il citez, ca doar si citatul e un fel de comeraj : ) -

"Certaine fois, une demoiselle argentine affirma qu’elle détestait les potins et préférait l’étude de Marcel Proust. Quelqu’un lui fit remarquer que les romans de Marcel Proust étaient des potins, c’est-à-dire (je précise tardivement) des nouvelles humaines particulières."

Acuma, mi se pare restrictiv sa asociem doar prozatorii cu birfa, ca doar si poetii au colportat dintotdeauna birfe si stiri senzationale despre noi, cu cit mai mari poetii, cu-atit mai senzationale stirile si birfele : )

Radu Vancu 16 august 2011, 23:36  

Alexandru: Da, aşa-i, poeţii sunt bârfitorii-şefi, ditamai Gaiţele, cu atât mai mult cu cât prozatorii (mă rog, cei mai mulţi dintre ei) au decenţa să transpună bârfa la a treia singular - ăla a făcut aşa, şi atunci aia a zis că. Pe când poeţii asumă totul la întâia singular - Eu, Eu, Eu! De unde se vede că or fi ei cei mai colosali bârfitori, cu cele mai senzaţionale ştiri despre om, dar şi cei mai neîndemânatici - nu ştiu că bârfa bună se face la umbră, pe ascuns, aducându-l eventual prin meşteşugite manevre pe un terţ să vorbească în numele tău.
P.S. Tot scriind bârfa de mai sus, simţeam că greşesc, că ştiu bine un prozator sadea care se comportă totuşi en poete - adică, deşi îi pune într-adevăr pe alţii să vorbească în numele lui, nu se poate abţine să nu strige mereu: Eu, Eu, Eu, Supremul! Iar când am încheiat comentariul, mi-am dat seama că deliciosul personaj există şi se numeşte (ghici, ciupercă? ah, delicioasă-i bârfa asta, într-adevăr) Nicolae Bre...

Alexandru,  17 august 2011, 01:54  

Radu, de-abia acuma imi dau seama ca e primejdioasa pentru mine intelegerea asta a literaturii ca birfa: cu cit un poet vorbeste despre problemele lui strict personale, cu cit striga mai tare Eu, Eu, Eu!, cu-atita mi se pare ca vorbeste despre mine, ca ma birfeste pe la colturi si chiar prin mijloc de pagini. Uite, de pilda, ieri, cind ea era departe, Dan Sociu imediat a scris despre inima mea ca "e câmpul gol, presărat cu gunoaie/al primei dimineţi/după Woodstock". De cind am inceput sa citesc am impresia ca asist la tabloidizarea vietii mele in poezia lumii : )

P.S. (hehe, din pacate nu l-am citit pe Nicolae Bre..., dind crezare zvonurilor dupa care NB ar publica cu precadere stiri despre El. Am inteles ca in "Bunavestire" ar fi si citeva stiri despre noi, e-adevarat?)

Radu Vancu 17 august 2011, 14:08  

A, dar nu ţi se pare deloc, Sociu chiar despre tine vorbeşte, e unul dintre Marii Bârfitori ai generaţiei! Şi eu, de exemplu, (uite, vezi? vorbesc de alţii, dar tot Eu, Eu, Eu strig cât mă ţine gura...), de fiecare dată când îmi aduc aminte poemul lui despre pijamalele fetiţei, simt clar că special pentru pe atunci nenăscutul Sebastian l-a scris.:)
"Tabloidizarea vieţii private în poezia lumii" e titlul unui studiu minunat pe care numai un Caligraf anume l-ar putea scrie. Şi tare rău ar mai face dacă nu l-ar scrie, zău!
Cât despre "Bunavestire" - aşa e. Ca şi în "Animale bolnave", şi "În absenţa stăpânilor". Omul ştia pe atunci să bârfească, nu glumă! :)

capricornk13 18 august 2011, 14:45  

@radu & alexandru: absolut delicioasa conversatia voastra, vezi, de-aia va iubim (si va barfim) noi pe voi! cat despre NB mi-a placut la nebunie parerea lui Alexandru... m-a uns pe suflet! sa stii ca si in Bunavestire (desi tre sa-i recunosc ceva quality) tot un misogin egocentric e :)
si ader la parerea lui Radu despre tratatul pe care trebuie sa-l scrii, Aklexandru!

Radu Vancu 18 august 2011, 15:38  

Capricornk13: Lasă, Capri, ştii tu cum e - beauty lies in the beholder.
Iar meritul e numai al lui Alexandru, face ce face şi empatiile lui de cititor ideal catalizează totul în jur. Ştii că, în legătură cu papa, se vorbeşte de ineranţă - adică de imposibilitatea de a greşi; ei bine, cred că lectura lui Alexandru e o formă de ineranţă. :)

Radu Vancu 18 august 2011, 15:40  

P.S. De unde şi meritatul supranume de papa Caligraf (pe care, dacă nu i l-a acordat nimeni, i-l dau eu acum, pentru că, vorba celor de la l'Oreal, merită!). :)

capricornk13 18 august 2011, 18:44  

Da, imi place titlul de papa Caligraf. Merge cu titlul studiului pe care-l va scrie! :)
Si o fi the beauty in the beholder, da' io cu zum nu cre ca suntem niste beholderi asa degraba imbrobodibili :D

papa Caligraf,  18 august 2011, 18:49  

:)))))))))))))))))

Cu-ale mele trei coroane, puse una peste alta, proclam enciclica Sacra legere, din care reiese ca e un pacatos omul care si-ar consuma timpul scriind in loc sa va citeasca pe voi : )

Radu Vancu 18 august 2011, 18:51  

Cine nu-i îmbrobodibil se cheamă că-i dezbrobodibil?! :)

Radu Vancu 18 august 2011, 20:29  

Dar, Sacralitatea Voastră, înseamnă deci că s-a înşelat papa Graphus Manus când a dat Enciclica Graphomana: "Primum scribere, deinde legere"?! Ah, vai de ineranţa lui... :)

capricornk13 19 august 2011, 05:19  

@radu: ştiam eu c-o să-ţi placă barbaria aia pe care tocmai o inventai! dezbrodobibili (gee...) suntem toti din pacate - e o kestie care se numeste realitate sau pragu de sus care se ocupa de asta; de-aia imi place enciclica papei Caligraf, prefer sa ramanem imbrobodibili de literatura :)

Radu Vancu 19 august 2011, 11:56  

Aşa să ne rămână atunci numele: The Imbrobodibles! :)

capricornk13 19 august 2011, 19:22  

Zici ca-i un titlu de Tarantino! (cu 2 exceptii il detest pe Tarantino, insa de dragul lui zum sau, in fine, fiindca am incredere ca e mai desteapta ca mine, mi-am promis sa vad Kill Bill pe care am inceput sa-l vad de 3 ori si dupa max 10 minute am clacat...)

Radu Vancu 19 august 2011, 19:51  

The Imbrobodibles, introducing CapricornK13 as Uma Thurman, Zum as Lucy Liu & Pope Calligraph as Michael Madsen. Nu numai că va sparge box office-ul, dar va lua totul, o să vezi! :)

andreidosa 23 august 2011, 14:32  

eu aș renunța la ”când râdeai, aerul se umplea de fluturi” - e o imagine foarte walt disney :D

Radu Vancu 23 august 2011, 16:32  

Andrei Doşa: Dar tocmai ăsta e visul meu secret, Andrei - Walt Disney e idealul meu de artist! :)

andreidosa 23 august 2011, 16:40  

așa mă gândeam și eu :)) vrei să ne invadezi mințile cu imagini subliminale, ascunse sub poleiala inocenței.

Radu Vancu 23 august 2011, 16:45  

A, nu, nici chiar aşa, de fapt, ca să fiu sincer până la capăt, visul meu e să fiu nu Walt Disney (nu-s totuşi chiar atât de megaloman), ci un Mutulică rezonabil. :)

eva 31 august 2011, 08:45  

Unul dintre cele mai intense poeme pe care le-am citit anul ăsta.

Radu Vancu 3 septembrie 2011, 13:42  

Eva: Mulţumesc frumos, contează întotdeauna.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS