vineri, 12 august 2011

Casa de Editură Max Blecher, Colecţia Orfeu

Pe lângă toate lucrurile minunate pe care le face (propriul scris, revista Poesis Internaţional, Institutul Blecher, scouting-ul printre poeţii cei mai tineri), Claudiu Komartin a mai început un proiect de anvergură: colecţia Orfeu de la Casa de Editură Max Blecher (pe care, iată, am uitat s-o adaug în enumerarea parentetică anterioară). E vorba, ca şi la buna şi vechea colecţie Orfeu, despre cărţi de poezie bilingve, cu poeţi adevăraţi în traduceri la fel de adevărate, într-o prezentare grafică exemplară (copertele Anei Toma, ca şi afişele şi ca tot ce face ea, constituie deja un brand - puţine cărţi la fel de frumoase ca ale ei am văzut pe piaţa autohtonă). Au apărut până acum polonezul Darius Sosnicki, cu Familia P., sârbul Dragan Jovanovic Danilov, cu Homer la periferie, şi e în curs de apariţie Colonia poetică, o antologie cuprinzând poeţii suedezi tineri traduşi de congenerii lor români printr-un program al Institutului Cultural Român (L.E. Colonia poetică tocmai a apărut!). Şi vor mai urma şi alte lucruri, la fel de frumoase şi de bune şi adevărate.
Îl tot recitesc de câteva zile pe sârbul Danilov, în traducerea lui Ioan Radin Peianov. Am ajuns să învăţ anumite pasaje pe de rost, de fapt oriunde ai deschide cartea dai peste un poem memorabil dacă nu în întregime, atunci cel puţin pe anumite porţiuni. Iată un test - peste ce minunăţii poţi să dai deschizând Homer la periferie de cinci ori:

E vulgar să fii superior de calm.

*

Ieri am donat sânge
la sediul organizaţiei locale, iar azi mă gândesc
că acest lichid susură acum într-un alt
corp, poate mai puţin solitar ca al meu.

*

La cărţile poeţilor mă oploşeam ca la poala
mamei.

*

Nu există suferinţă, există doar cei care suferă.

*

Pământul încă ne mai ţine drepţi. Vom supravieţui
dacă vom reuşi să ne păstrăm mirosul de om.

12 comentarii:

Mr.Hyde 12 august 2011, 17:06  

Excelent!

In alta dezordine de idei, ce se mai aude de volumul lui John Berryman?

Radu Vancu 13 august 2011, 00:27  

Deocamdată nu se aude nimic, dar există speranţă. :)

marul 13 august 2011, 11:30  

dom'le , claudiu komartin e si altceva decat autor internaut ? :)

Radu Vancu 13 august 2011, 13:16  

Dom'le, hai să ne uităm peste bibliografia lui C.K.:

Păpuşarul şi alte insomnii (Vinea, 2003, 2007)
Circul domestic (Cartea Românească, 2005)
Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009)

Plus o antologie-premieră: Cele mai frumoase poeme din 2010 (Tracus Arte, 2011)

Plus piesa de teatru Deformaţii, jucată cu succes la Green Hours.

Plus câteva dintre cele mai importante premii din Ro (Premiul Eminescu, Premiul Academiei etc.)

Aş zice că, una peste alta, toate astea îl fac ceva mai mult decât un autor internaut. :)

Mircea Ţuglea 14 august 2011, 22:49  

Un personaj din piesa lui G. Ciprian ("Capul de răţoi") are următoarea replică: "Mirosiţi a om".

Radu Vancu 14 august 2011, 23:07  

Hehe, e o coincidenţă tare mişto.
Eu îmi aduc aminte de alta, în care viaţa copia literatura. În antologia lui Ulici, Nobel contra Nobel, Graham Greene are o povestire în care un om moare pentru că-i cade un porc în cap - rămâtorul fusese crescut într-un balcon, se îngraşă prea tare, rupe grilajul balconului şi-l striveşte pe respectivul ghinionist. În anii studenţiei, la câteva zile după ce citisem povestirea, aud la ProTv: "un cetăţean din Bucureşti a decedat după ce un porc crescut într-un balcon a rupt grilajul şi i-a căzut în cap". M-am convins atunci, o dată în plus, că viaţa se inspiră din literatură, vorba lui Wallace Stevens...

Anonim,  15 august 2011, 11:29  

Vezi că şi faza cu suferinţa e calchiată perfect după Malraux, cu "Nu există moarte. Exist numai eu, care mor". Cam multe coincidenţe...

B.

Radu Vancu 15 august 2011, 12:06  

Bahtin & Kristeva au inventat scuza perfectă pentru coincidenţele astea - anume intertextualitatea. :) Într-adevăr, referinţa la Malraux e mai mult decât plauzibilă.

Anonim,  15 august 2011, 12:58  

Bahtin, nu, Kristeva, long time ago. Însă, cu toate acestea, dadadada la sîrbul tău Danilov, cu toată intertextualitatea asta care miroase a cameră aglomerată.
B.

Radu Vancu 15 august 2011, 13:39  

Ei, Bahtin nu i-a spus intertextualitate, dar tot aia e, Kristeva însăşi admite asta.
Mă bucur că-ţi place Danilov, sunt curios ce o să crezi despre carte ca întreg. [Sau o ai deja?]

Anonim,  15 august 2011, 20:52  

:-) Nu o am. Deja.
Din nefericire, am o deja de-a dreptul de neclintit prejudecată, referitoare la orice text care sună aforistic. Tatăl meu avea un cult pentru aforisme, Iorga, Maiorescu, Garabet Ibrăileanu (ce nume absolut mirobolant) şi, de cînd le-am citit, învăţat şi uitat, nu mai pot deloc. Dar îmi place ce ai ales tu. Şi titlul aş fi vrut să-l scriu eu.

Radu Vancu 16 august 2011, 02:28  

Eu îmi aduc aminte stupefacţia cu care am citit aforismele lui Lichtenberg: parcă citeam poeme. Adică, de fapt, chiar asta erau: poeme.
Cât despre numele lui Garabet Ibrăileanu - e într-adevăr complet surrealisto-pynchonian, o capodoperă reală. (Iar personajul Ibrăileanu e superior renumelui său, şifonat de maliţiile lovinesciano-călinesciene & de (ab)uzul didactic...)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS