Zona nouă. Daniel Coman

Joi seara, la Zona nouă, Daniel Coman a citit textele de mai jos.

El citea, pescărușii se roteau deasupra geamului lângă care era el așezat, era liniște, era seară.

(Cum pescăruși n-am aici pe blog, va trebui să vi-i imaginați în vreme ce citiți textele lui Daniel.)

Așadar, Daniel Coman

         # 1 sună ca singura variantă    bunătatea mea pentru ceilalți           

acum e frig      cândva prietenii au băgat destul de multă căldură în mine   acum e frig și noapte                         

/ bunătatea mea nu-mi dă voie   

            # 2 nimic nu va cădea din ce ascund norii     nicio pasăre rară          stau cu

degetele larg răsfirate     / te văd și asta răsună-n dedesubturi ca un clopot pe sintetizator     

/ nu e nimic diferit în imaginea asta / tu fumând în fața paharului   sau în imaginea asta / tu

întinsă pe pat              / ba da                         acum e cald     e noapte și cald           arcuri electrice

albăstrui pulsează ritmat sub pleoapele mele

            # 3 tu vii cu brațele deschise spre corpul meu / sau nu                     tu vii și mă tragi în

locuri în care vreau să merg    / și nu am curajul să merg       intrăm în camera ca o cutie de

chibrite peste care un copilaș îndreaptă cu lupa căldura soarelui     / tu vii cu brațele deschise spre

corpul meu       inima se smulge cu putere sângele se prelinge se coagulează          sângele

vindecă sub căldura soarelui nou

            # 4 așteptarea ta         siguranța că voi întinde cel puțin o mână       cel puțin tot corpul    

noaptea asta    / amintirea tăcerii de pe sculptura în lemn                 / noaptea asta fără steaua

vega    fără beatrice

            # 5 între noi un timp ca o balenă pe plajele insulelor nordice           / și numai din partea

mea     mi-au spus       / și nici măcar asta      jumătatea mea funcțională întâlnește jumătatea ta

funcțională      alcoolul ne face ridicoli și      / zâmbești        / o imagine autentică în memoria

aparatului foto

           # 6 eu vin cu nesiguranța mea            amândoi băgăm fise în același dumnezeu      /

imaginea asta îmi dă ceva speranță    / imaginea asta            sentimentul că pasărea albă se va

plimba veșnic fără cap            / acum calmitatea ta în jurul meu       un ecran cu filme porno

înconjoară un copilaș

            # 7 dragostea asta îmi face greață      dragostea asta mare                / o mică incizie: fără

scaunul de plastic incomod    fără banii         fără iluzia vieții          

            # 8 să bifez pasul următor      ce pot face cu obiectul ăsta catifelat când îl ating    cu

dragostea asta caldă ca un bebeluș din care ies aburi           / puzzle-ul ăsta se întinde mai mult

decât am prevăzut

            # 9 acum îți privesc fața de undeva de deasupra ta   mâine soarele va răsări galben

la aceeași oră cu un minut mai devreme        ei vor traversa la fel de triști înspre muncă    noi ne

vom trezi la fel de beți           / îți privesc fața  iar celulele mele explodează cu puterea unor mici

bombe artizanale

            # 10 fumul de țigară învăluie memoria ca pe-o roată de cașcaval     intru    / îmi aprind

țigara îți aprind țigara             / acum dragostea noastră umple scrumiera pe cât de repede râsul

tău țese pânze de păianjen

            # 11 am anticipat asta                        / noaptea         cu luna & calmitatea ei

pulsatilă          ca să trăiești ai nevoie            dacă poți         să nu mori

            # 12 varèse & conceptul de organized sound ca un câmp de maci la dungă                       te văd

și asta nu e de-ajuns   mi-au zis         / cum ar fi       teama & comp. să nu aibă pondere mai mare

decât treizeci de delfini plonjând în același timp

            # 13 întrebările ca o cutie plină cu veselă ca un șarpe cu clopoței                / mă scufund

în grăsimea asta de focă la fel cum tragi o bluză pe tine       și am pretenția la o strângere de

mână fermă

Read more...

Andrei Bodiu (27 aprilie 1965 - 3 aprilie 2014)

A făcut aseară un infarct la Oradea.

E atât de oribil, încât e neverosimil.

Și șocant, și revoltător.

Priveghiul lui Andrei Bodiu va avea loc la capela Bisericii Sfânta Treime din Scheii Braşovului (str. Pe Tocile) mîine, adică sâmbătă, de la ora 19:00.
Iar înmormîntarea duminică, 6 aprilie, ora 14:00, la cimitirul aceleiaşi biserici.

Dumnezeu să-l odihnească.

Read more...

Salvați Astra Film Festival!

Consiliul Local al Municipiului Sibiu face niște acte de o stupizenie rară: exact în săptămâna în care Astra Film Festival e declarat Festivalul Anului în România la Gala Premiilor Radio România Cultural, ei decid să-l excludă de la finanțare.
Sigur, vorbesc cu resentiment - fiindcă ne-au respins și nouă, adică Revistei Transilvania, cele două proiecte - festivalul internațional de poezie și revista Zona nouă.
Dar, dincolo de subiectivismele mele, chiar e inadmisibil să dai bani pentru tot felul de șușanele (consultați lista proiectelor aprobate și vă veți convinge), în schimb să nu dai doi bani (la propriu) pe Astra Film Festival.
Știu, v-ați săturat de petiții - dar semnați-o totuși și pe ASTA. 
Să nu așteptăm să obosească prostia, hai s-o obosim noi pe ea.

Read more...

Mircea Ivănescu 83

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) ar fi făcut astăzi 83 de ani. Avea cu Matei Călinescu o înţelegere: cel care moare primul îşi va aştepta prietenul undeva lână steaua Sirius. Ştiu sigur că acum, lângă Steaua Câinelui, cum i se mai spune lui Sirius, e kief mare, doi prieteni exemplari pun o bază, cum îi plăcea lui M.I. să spună.


Mircea Ivănescu, Heathcliff plângând
(din volumul "Poesii nouă", 1982)

privind-o cu ochii hăituiți - să n-ai liniște,
îi striga (și îi erau privirile oarbe, - sigur,
n-avea cum să îi vadă ovalul impur
al feței, ascunse în numai ea știe ce

noapte, a lemnului din adâncuri) să n-ai
liniște. să mă bântui pe mine, cel de o seamă
cu demonii, care ți-am smuls inima, și cu spaimă
i-am trosnit între degete vreascul. și mai

ales așchiile, când mi le-am spulberat în palmă
mi-au rămas urmele degetelor mânjite de sânge. încă
povestind cum într-o noapte, cu socoteală adâncă,
a desgropat-o și i-a privit fața calmă,

și apoi a sfărâmat scândurile coșciugului înspre stânga,
să poată acolo, în ceasul când va să vină
el însuși în groapa de alături, să se îmbine
țărâna lor, revărsându-se laolaltă. vântul să plângă

prin iarbă deasupra lor, povestindu-i, privind
înspre ființa de alături, cu ochii întorși înăuntru.
nici măcar văzând-o, depănându-i povestea aceasta întru
înțelesul lemnului sfărâmat în pământ.

Read more...

Teodor Dună la Bistrița. Vineri, de la 18, la Class Cafe

Teodor Dună va citi la Bistrița.
Vineri, de la 6, la Class Cafe.
Moderat de Dan Coman.
Asta-i ca și cum Jude Law l-ar modera pe Colin Farrell.
Deci e un musai. :)

Read more...

Sîmbătă, la Iaşi, la "Timpul". Aniversarea 138

Sâmbătă voi fi la Iaşi, împreună cu Dragoş Varga, invitaţi acolo de Daniel Şandru, care a preluat de anul acesta "Timpul" de la Liviu Antonesei.
"Timpul" face 138 de ani, iar noi vom fi bucuroşi să vorbim despre revista asta - în care am debutat cu poeme în 2000.
Ba chiar entuziasmaţi. :)

Read more...

Marius Chivu la Sibiu. Marți, de la 5, la Humanitas

 

Marius Chivu va fi mâine, de la 5, la Librăria Humanitas din Sibiu.
Vom vorbi despre „Best of. Proza scurtă a anilor 2000”, despre „Ce-a vrut să spună autorul” (amândouă de la Polirom) și despre ce ne mai trece prin cap.
Adică despre poezia contemporană (Marius Chivu fiind și un excelent poet), despre proză (așijderea), despre critică (idem) etc.

Va fi o seară best of, n-o pierdeți. :)

Read more...

Declicul care anunță încheierea unei cărți

Ruxandra Cesereanu a coordonat o anchetă mișto în Steaua, adică aici. 
E o anchetă despre „declicul care anunţă încheierea unei cărţi” - și răspund la ea Andrei Codrescu, T.O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Emilian Galaicu-Păun, Mariana Codruţ, Ioana Bot, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Robert Şerban, Veronica D. Niculescu, Ioana Nicolaie, Radu Aldulescu, Florin Lăzărescu, Andra Rotaru, Marius Chivu, Simona Popescu și subsemnatul.
Transcriu mai jos răspunsul meu.

Cel mai adesea, „declicul” în discuție s-a produs înainte de încheierea propriu-zisă a cărții. Am avut, adică, imaginea ei de ansamblu când ea era încă în lucru; am știut, pur și simplu, cum va arăta ea în final – chiar dacă nu poem cu poem, ci doar în ghicitură, însă am știut, difuz ca și inerant ca albina când își face fagurii, cum anume va trebui să arate cartea când e gata. Într-un fel, e ca și când ai termina de scris cartea înainte de a o termina; îți vin, într-o străfulgerare nescontată, blueprint-urile ei, iar apoi te comporți mai degrabă ca un executant care duce la capăt un proiect al altcuiva. Cât poate mai conștiincios, dar fără să mai aibă în final declicul care-i spune: „acum e gata, așa trebuie să arate” – fiindcă știa de ceva vreme, de când a primit blueprint-urile, cum anume va arăta la final. Ca să nu vorbesc fără să dau exemple: blueprint-urile Frânghiei înflorite mi-au venit la Novi Sad, eram acolo alături de Marin Mălaicu-Hondrari, invitați la festivalul de poezie de acolo; stăteam în cameră, țin minte ca acum că vorbeam despre niște emisiuni literare de la TV ale lui Onetti – și, fără legătură cu discuția noastră propriu-zisă, am avut declicul. Am știut cum va arăta Frânghia înflorită, de la primul poem la ultimul. N-aveam titlul încă (urma să mi-l dea peste câteva luni Ana Dragu, într-un e-mail inspirațional), scrisesem doar un sfert sau o treime din carte – însă pur și simplu am știut ce am de făcut. Restul, încă vreo șase luni, a fost doar muncă de transcriere. Scriam, verificam mereu să nu depășesc conturul, să urmez cât mai fidel planul blueprint-urilor – iar prin februarie 2012 contururile au fost pline. Dar declicul cărții, cauza ei primă, fusese în august, cu un an în urmă. Și adevărul adevărat e că scrii mai mult pentru declicul ăla – mai intens decât toată holongăreala subsecventă a transcrierii. Iar apoi aștepți să vezi dacă cineva va mai uni iar vreodată firele rupte și neizolate ale neuronilor tăi, dacă se va produce iar scânteia, dacă vei primi alt set de blueprint-uri. Despre asta, numai despre asta e vorba.

Read more...

Poeți basarabeni. Aura Maru

Săptămâna asta s-a încheiat rubrica de poezie basarabeană pe care am ținut-o pe LiterNet, începând de la 1 octombrie. 
În fiecare vineri am postat un poem al unui poet contemporan din Republica Moldova. Am început seria cu Dumitru Crudu, urmat de Emilian Galaicu-Paun, Eugen Cioclea, Alexandru Vakulovski, Iulian Fruntașu, Ștefan Baștovoi, Ion Buzu, Mihail Vakulovski, Grigore Vieru, Ana Donţu, Anatol Grosu, Irina Nechit, Alex Cosmescu, Paula Erizanu, Teo Chiriac, Diana Iepure, Vasile Gârneț, Cătălina Bălan, Aureliu Busuioc, Aurelia Borzin, Irina Bruma și Victor Tzvetov.
S-au strâns deci 22 de poeți contemporani buni & foarte buni; și aș mai fi avut nevoie de încă vreo cinci-zece săptămâni, pentru alți poeți basarabeni pe care-i apreciez. 
Și, ca să se vadă cât de buni sunt cei cinci-zece poeți care n-au mai încăput în sesiunea asta, o să postez aici un poem excelent de Aura Maru. Un pariu câștigat pe termen lung, n-am nici o îndoială. 

Aura Maru, pariu

satisfacţia că eşti unul dintre cei care au corupt rata mortalităţii

în 92, 93, 94, 95 şi aşa mai departe

şi că acum

pentru că toate acestea nu fuseseră prevăzute

poţi să spui şi să faci

orice

mai puţin să dispari

mai puţin să-ţi găseşti loc

mai puţin să nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor

mai puţin să poţi ieşi dintr-o dragoste care te încleştează

(într-o zi vei fi ca femeia aceea care de teamă

să nu-i iasă pe gură numele lui se ferea să tuşească)

mai puţin să fugi din această piele care te conţine

şi te obligă la autoconservare

am auzit despre doctori care îşi trimit mesaje

prin forma cusăturilor pe care le fac pe burta unui pacient

ca şi cum acesta ar fi o sacoşă cu organe

şi am văzut camioane pline cu schelete aduse în saci

sau coroniţe de dinţi culese din pământ acolo unde acidul

spălase cu totul corpurile rânduri şi rânduri

e atât de greu să dispară ceva înţelegi cimitirele

sunt cele mai stabile forme de societate

ziua în care se întâmplă să plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi

ca în jocul împărate împărate dă-ne un soldat ─

unde nu înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile

ţin alt corp să nu cadă sau îl opresc să zboare

(şi chiar dacă înţelegi) se face zid din oameni

de trecut prin el cu autocarul chişinău bucureşti

de trecut prin el cu avionul bucureşti berlin

cu piele de oţel

cu aripi metalice

ca un mare pariu tăiat cu totul pe care în fiecare zi

mă pregătesc să-l pierd şi pe care în fiecare zi îl iau de la capăt

pun pariu că un om se poate spânzura cu propriul braţ

chiar dacă celălalt

ar începe să fluture cu disperare

apoi strâng mâna dreaptă cu mâna stângă

şi tai cu capul

Read more...