Dragă Sinucidere
Dragă Sinucidere
1.
Tati, am putea fi mai tari decât
Berryman & taică-său,
și decât papa Hem & taică-său,
am putea fi niște Mengele & Beria
& cavalerii Pardaillan ai sinuciderii.
Tu ești spânzuratul, eu aș putea fi
fierarul ăla
care și-a pus capul în menghină
și a strâns până și-a auzit țeasta trosnind –
de fapt, până nu și-a mai auzit-o.
Gâlgâia sângele din el ca din vacă.
Tu ai rămâne spânzuratul, eu aș putea
fi
cel ce-și bate piroane în ochi. Cel ce
înghite jumătăți de lame de ras. Cel ce
se injectează cu ace contaminate.
Băutorul
de azot. Înghițitorul de șobolani flămânzi.
Există însă ceva mai înfricoșător
decât toate astea la un loc,
ceva ce le face să se ascundă
în găurile de șarpe din inimile
noastre.
Ceva ce are legătură cu ochii unui
copil,
când îi pui dimineața
lapte călduț
peste cereale.
Undeva în adâncul ochilor copilașului
îi vezi în fiecare dimineață,
cam la ora la care te-ai spânzurat tu,
pe Mengele & Beria rugându-se pentru noi.
5 comentarii:
copleșitor îndemn de revenire la... omenesc. cheie în care v-am citit de câteva ori poezia.
Mulțumesc pentru cuvintele calde, ajută mult. Și, într-adevăr, cam asta-i și cheia mea. :)
"Mengele & Beria rugându-se pentru noi"? Una dintre cheile de lectură la care poate duce asta este că "Mengele & Beria" sunt mai breji decât păcătoşii suicizi, ceea ce nu ştiu dacă e cazul... Şi, "cavalerii Pardaillan"?
Atât mă duce și pe mine capul, Mircea. :)
Pe mine nici atat nu ma duce capul, Radu :) Inteleg ca "adresantul" este chiar Sinuciderea, adica uciderea de sine, insa mai departe...
Trimiteți un comentariu