miercuri, 26 februarie 2014

Dragă Sinucidere. 2




Spânzurați cu gât alungit și încovoiat
ca degețelele de copil
născut prematur.

Fălci căscate larg
ale celor care și-au tras glonțul în gură,
râzând de gluma colosală

scrisă de propriul sânge
pe peretele din spate.

Beteală de vene strălucind de sânge închegat.

Beteală de inimi strălucind de metal drăgăstos.

Beteală de creiere plutind, meduze fericite
& fosforescente, prin aerul dulce
ca ultima suflare a unui sinucigaș,

atunci când i-o sufli disperat
înapoi în piept.

Beteală de ficați strălucind vineții,
fluturând zdrențuiți & triumfători,
cântând cu drapelele lor cirotice

gloria celei mai fericite armate
de sinucigași.

Și el strălucind
printre
toate astea,
strălucind

ca un copil
lăsat singur
în raionul de jucării.






6 comentarii:

Anonim,  27 februarie 2014 la 21:05  

Vio
Citind acest poem am simtit lama fierastraului pe piele. Impresionant, devastator. Felicitari!

Radu Vancu 28 februarie 2014 la 14:08  

Mulțumesc frumos, reverență. :)

ComiCultural 18 martie 2014 la 15:16  

Parcă ai fi fratele meu tematic, pe alocuri, cu diferenţa că eu rămân un amator...

"Beteală de vene strălucind de sânge închegat " e versul în care eu văd centrul de greutate al acestei poezii. Poate că "inima, creierul şi ficaţii" au funcţii mai importante, anatomic, dar paradoxul vene-sânge închegat îl simt foarte puternic. Venele nu au atâta substanţialitate, dar ele sunt transportoarele sângelui vital, simboluri ale parcugerii, ale unei dinamici perpetuate...
Iar copilul de la final e "ucigător" de dezarmant...
Cam aşa se scrie o poezie inclusiv gândită, nu doar simţită! Din fotoliul meu confortabil de amator, repet...


Radu Vancu 19 martie 2014 la 13:01  

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase - ajută mult.
Cât despre amator vs profesionist - vreau să rămân toată viața un scriitor diletant, adică unul care scrie de plăcere. Ceea ce poate fi mai greu decât pare. :)

Matteo Veronesi 1 aprilie 2014 la 05:36  

Am impresia ca inspiratie dantesca (si baudelairiana) e fundamentala in toata opera ta (am citit si ceva din "Frânghia înflorită", aici: http://poetrytranslation.net/2014/03/31/radu-vancu/ ): lumina si singe, cerul si iadul.

Radu Vancu 1 aprilie 2014 la 15:40  

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, s-ar putea (ba chiar sper) să aveți dreptate. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS