luni, 10 ianuarie 2011

Maioul flendurit

Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi,
când te lasă inima să-l visezi:

„Dragule, aici a început deja.
Nu mai poate dura mult
până începe şi la voi.

Cubuleţele de pământ sar zi şi noapte
ca dopurile de şampanie
de pe răposaţii pe care-i învelesc.

Cele acoperite de iarbă prea uscată
se aprind şi luminează ca trasoarele.
Al meu cel puţin aşa s-a aprins.

Noi, sinucigaşii, ne-am trezit fiecare
aşa cum ne-am făcut felul.
Unul cu un cuţit în inimă,

altul cu glonţul în creier,
altul cu venele deschise.
Însă se lucrează din greu la imagine.

Eu am primit acelaşi maiou flendurit
în care m-am spânzurat
şi te aştept tot cu ştreangul la gât,

dar rafiei i s-a poruncit să înflorească,
iar Dumnezeu pictează fluturi
pe fiecare petală din ştreangul de flori,

atent de parcă mi-ar fi
cel mai bun prieten
bărbierindu-mă pentru nuntă”.

Aici te trezeşti. Cami doarme liniştită,
pijamaua cu Tweety se ridică şi coboară lent,
din pătuţ se aude motoraşul cu muci

din năsucul lui Sebastian.
Ca de obicei, după dezastru
lumea e perfectă.

8 comentarii:

Anonim,  11 ianuarie 2011 la 08:21  

Ce-nseamnă katharsisul...Face dintr-un maiou flendurit o mantie!

Radu Vancu 11 ianuarie 2011 la 11:21  

Mda, o mantie cu ţepi :)

Anonim,  11 ianuarie 2011 la 11:30  

De fapt era mai mult poiesisul, decât katarsisul sau, ferească Dumnezeu, mimesisul

Radu Vancu 11 ianuarie 2011 la 11:58  

Acum chiar că nu suntem de acord - eu cred că e mimesis sadea!

Anonim,  11 ianuarie 2011 la 18:07  

Fericit totuşi mi se pare mimesisul doar în ultimele două strofe.

camir 16 ianuarie 2011 la 20:06  

Superb, Radu! Permite-mi sa-mi exprim entuziasmul!

Radu Vancu 16 ianuarie 2011 la 23:30  

Mă bucur tare mult că-ţi place, o să mai pun atunci din când în când poeme.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS