miercuri, 12 ianuarie 2011

John Berryman, "Cântece vis"

13

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Henry. A trăit ca un şobolan,
cu o claie de păr pe cap
la început.
Henry n-a fost laş. Nu exagerat.
N-a părăsit niciodată nimic; în schimb
prindea rădăcini când lucruri ca mila se subţiau.

Aşa că poate că Henry a fost o fiinţă umană.
Să investigăm asta.
...Am investigat; O.K.
E un om american uman.
Asta-i adevărat.  Fata mea-i cu fiţe.
Fetiţa mea-i cu suferinţe. Vino & fă-mă mic, & arată-mi drumul.

Dumnezeu e duşmanul lui Henry. Suntem în afaceri... Şi ce,
ce afacere trebuie să fie limpede.
La înghesuială.
Nici nu puteam să mă simt altfel. – Domnu’ Ciolan,
cum mă uit la cerul de şofran,
îmi dau seama cât eşti de al naibii.

46

Sunt, afară. O incredibilă panică domneşte.
Oamenii împuşcă şi bat oameni fără milă.
Băuturile fierb. Cele cu gheaţă
fierb. Cu cât se simte cineva mai rău, cu atât
mai rău e tratat. Dobitocii aleg dobitoci.
Un bărbat inofensiv dintr-o intersecţie spunea, abia suflând: „Christoase!”.

Care cuvânt, vorbit astfel, afecta viziunea
acelor, cum păşeau spre muncă ziua viitoare, negustori
care mergeau & erau numai buni pentru ochelari.
S-au bucurat ei apoi de apariţia iubirii & legii.
Mileniile adiau & unduiau, unul câte unul câte...
Ochelarii au fost luaţi de la ei, & au văzut.

Omul şi-a luat cea mai tare sarcină din câte erau,
son fin. Baftă multă.
Chiar eu am mers la funeraliile tandreţii.
Au urmat alte morţi. Printre ultimele,
ca amintirea unui futai fermecător,
a fost: Do, ut des.

4 comentarii:

Radu Vancu 13 ianuarie 2011, 15:31  

Stai să vezi ce urmează! :)

white noise 14 ianuarie 2011, 16:25  

urmeaza nr 4 :))
asteptam cu interes

Radu Vancu 15 ianuarie 2011, 01:44  

Ah, Poezia, ca orice doamnă, adoră să se lase aşteptată! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS