sâmbătă, 23 februarie 2013

Adio, ICR!


Într-un interviu recent din “Observator cultural”, domnul Dan Shafran, directorul ICR Stockholm, afirmă: “ni s-a spus [de la centrala ICR, n.m] că scriitorii români refuză să vină la Göteborg”.
ICR începe aşadar să-şi dea seama că există scriitori, artişti, jurnalişti, intelectuali care nu mai vor să colaboreze sub nici o formă cu Institutul atâta vreme cât el e condus de Andrei Marga. Tindeam să cred că sunt cazuri izolate: ştiam că Ada Milea a refuzat tranşant orice colaborare, ştiam de regizori de film, artişti plastici, prozatori, poeţi, jurnalişti (toţi de primă mână şi de mare vizibilitate) care au refuzat de asemenea să colaboreze cu ICR-Marga, eu însumi am refuzat o invitaţie din ţară şi una din străinătate – însă nu aveam (şi nici nu am) o reprezentare clară asupra numărului refuznicilor.
Din interviul citat se poate înţelege că deja se formează o masă critică de scriitori-refuznici. M-am gândit că n-ar fi rău să încerc marea cu degetul şi să invit scriitorii, artiştii, intelectualii, jurnaliştii, cetăţenii care nu se simt reprezentaţi de ICR-Marga şi nu vor să colaboreze cu acesta sub nici o formă să declare deschis aceasta, adăugându-şi semnătura pe o listă iniţiată aici.
Sigur, s-ar putea să rezulte o listă cu atâtea semnături cât să le numeri pe degetele de la o mână; dar s-ar putea la fel de bine ca numărul semnăturilor să se dovedească suficient de mare pentru a putea constitui o problemă oficială pentru ICR. Fiindcă, dacă se va constata că există o masă critică de scriitori/artişti/jurnalişti/intelectuali reprezentativi care nu se simt reprezentaţi de ICR şi nu vor să colaboreze cu acesta, atunci întrebarea logică e: pe cine reprezintă ICR-Marga? Şi cât de reprezentative pentru cultura română contemporană sunt programele lui, câtă vreme un număr semnificativ de  scriitori/artişti/jurnalişti/intelectuali contemporani dintre cei mai importanţi refuză să participe la ele?
Iar dacă se va dovedi că, sub preşedinţia lui Andrei Marga, ICR nu reuşeşte să construiască programe cu adevărat reprezentative pentru cultura română contemporană, atunci Andrei Marga trebuie să plece.
În orice caz, câtă vreme Andrei Marga e preşedintele ICR, nu pot să spun decât “Adio, ICR!”.
Cine vrea, poate semna petiţia Adio, ICR! aici.

6 comentarii:

Dan 24 februarie 2013, 09:08  

e o prostie sa amesteci subiectele cu oamenii, pararea mea. sau, o rea intentie. D

Radu Vancu 24 februarie 2013, 09:24  

Tot ce se poate. :)
Însă, până una-alta, programele dezastruoase ale actualului ICR sunt ale actualului preşedinte.
Iar actualul preşedinte e un om ce se cheamă Andrei Marga.
Şi uite aşa se face că subiectele (actualul ICR şi programele lui) se amestecă cu oamenii (Andrei Marga). :)

Dan 25 februarie 2013, 22:33  

cei care erau peste tot prin lumea asta si proiectele lor s/au schimbat si ele? aveam impresia ca se formase o structura care functiona. totusi, trebuie sa recunosc, nu stiu mai nimic despre programele dezastruoase. dar felul in care se pune problema in articol mi/a dat impresia ca unora le e teama sa nu li se traga scaunul de sub fund. parca miroase a bani.

"nu se simt reprezentati" suna ciudat. mai bine sa/si faca treaba pentru care inca sunt platiti.

di toate 26 februarie 2013, 00:42  

Salut Radu, imi place foarte mult blogul tau si vreau sa stiu daca te intereseaza sa facem schimb de linkuri: www.ditoate.com .Eu te-am adaugat deja , si astept raspunsul tau. Multumesc anticipat.

Radu Vancu 26 februarie 2013, 01:59  

Dan, cei care sunt plătiţi să-şi facă treaba şi nu şi-o fac sunt Andrei Marga şi echipa lui.
E un ICR degrada(n)t cu care, se vede din ce în ce mai bine, o mare parte a creatorilor şi jurnaliştilor serioşi nu vor să colaboreze.

Radu Vancu 26 februarie 2013, 02:03  

di Toate: Am trecut linkul tău în blogroll, mulţumesc şi eu.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS