vineri, 12 octombrie 2012

Mircea Cărtărescu. Despre solidaritate

























Radu Pavel Gheo publică pe blogul lui un atât de necesar Apel la decenţă. Solidaritate cu Mircea Cărtărescu. Scriu şi eu mai jos câteva rânduri, în semn de solidaritate atât cu Mircea Cărtărescu, cât şi cu apelul lui Gheo.
În 2005, când a început scoaterea la export a literaturii române sub Patapievici, Cărtărescu era deja tradus la Gallimard, Denoël şi Albert Bonniers (ca să numesc numai editurile foarte mari din Franţa şi Suedia), se scria frecvent despre el în cele mai vizibile şi mai prestigioase reviste literare şi ziare occidentale, primise premii internaţionale importante sau fusese nominalizat la altele (şi, ca la Oscar, la premiile mari chiar şi numai nominalizarea e un premiu în sine). În 2005, când H.-R. Patapievici îşi începe mandatul, Mircea Cărtărescu  era aşadar un brand de care ICR-ul s-a lipit. Prin urmare, lucrurile stau taman pe dos: Cărtărescu a promovat ICR-ul, nu invers. A spus-o explicit H.-R. Patapievici într-o emisiune de la defunctul TVR Cultural. 
Că ICR-ul a trebuit să cheltuiască 100.000 de euro în 7 ani (adică vreo 15.000 pe an, cam cât elicopterul lui Zgonea până la cumetria de la Dorohoi) ca să capitalizeze ajutorul de imagine dat de Cărtărescu, e cu totul altceva. Şi e foarte bine: Cărtărescu a fost o locomotivă care, cu bani puţini, a tras după sine toată literatura română recentă.
Aş mai adăuga ceva ce am simţit direct în toate ieşirile mele: din Suedia până-n Serbia, din Istanbul la Bruxelles oamenii vorbesc despre literatura lui Mircea Cărtărescu cu aceeaşi pasiune şi cu aceeaşi ochi febricitaţi cu care se vorbea în România despre "Nostalgia" prin '93, despre "Orbitor. Aripa stângă" prin 1996 ş.a.m.d. Iar la Librăria Academiei din Stockholm era practic cel mai bine reprezentat prozator contemporan, luând faţa lui Kundera, Rushdie, Llosa etc. Oricât ar părea de incredibil, eşti privit cu mare simpatie ca român fiindcă vii din ţara lui Mircea Cărtărescu. 
Ceea ce înseamnă, spus scurt, că suta asta de mii de euro pe care o agită propagandiştii Cotidianului şi ai Antenelor a fost mult mai eficientă decât toate milioanele Ministerului de Externe.
Prin urmare, indiferent ce credem despre opiniile lui politice, ar trebui totuşi să fim solidari cu Mircea Cărtărescu. Fiindcă el, după cum se vede din tot ce a făcut pentru imaginea României, a fost solidar cu noi. Şi ar fi nu doar moral, ci şi inteligent să arătăm că merităm solidaritatea asta preţioasă.

9 comentarii:

Radu Vancu 12 octombrie 2012, 12:24  

Pentru cei interesaţi de comentarii (& comentatori):

http://www.facebook.com/radu.vancu/posts/450587761660729?notif_t=like

Radu Pavel Gheo 12 octombrie 2012, 15:41  

Draga Radu, m-a bucurat mult ce-ai scris. E drept ca, intr-un fel, ma tem ca mai rau am rascolit mizeria. Dar trebuia spusa si asta, macar sa nu regretam vreodata ca am fost lasi. Altfel, am vazut o multime de comentarii in care oamenii se prefac ca nu inteleg despre ce e vorba. Ma tem ca in scurt timp vor afla.

Radu Vancu 12 octombrie 2012, 17:01  

Şi pe mine m-a bucurat, fireşte, ce ai scris.
Câtă vreme suntem solidari, aşa puţini câţi am rămas, nu-i totul pierdut.


crisuadi 13 octombrie 2012, 00:32  

Daca-mi este permisa o mica observatie :
Articolul mi se pare de o decenta exemplara fata de naimitii de la Antene . Sint de parere ca cei care lucreaza la trustul lui Voiculescu , pentru ca o fac mereu in detrimentul intereselor tarii , mai in toate imprejurarile , pot fi numiti mai pe sleau tradatori de neam , decat pseudo jurnalisti , dar asta e doar parerea mea.
Salut si subscriu , asa , neinsemnat , demersul domniilor voastre , cu atat mai mult cu cat Mircea Cartarescu este nascut in aceeasi luna si in acelasi an cu mine , fiind , intr-adevar , unul dintre cei mai mari scriitori ai tarii !

Petruţ Pârvescu 13 octombrie 2012, 10:51  

Dincolo de sincopele agoriene, de joaca si jocul unor realitati perverse..., Mircea ramane unul dintre marii scriitori romani! Sunt de acord cu solidaritatea de breasla, mesaj si atitudine in astfel de momente.

Anonim,  13 octombrie 2012, 11:43  

Gestul de solidaritate e frumos, poate ca il face si pe Carta sa se simta mai bine. In rest, mi se pare ca importanta care se da unor paduchi care duc lupta USL-Basescu pina mult prea departe e exagerata. Cred ca merita doar indiferenta noastra.

Radu Vancu 13 octombrie 2012, 15:43  

Petruţ Pârvescu: Mă bucură mult semnul dumneavoastră de solidaritate, vă mulţumesc.

Anonim: Aşa e, în condiţii normale ar merita numai indiferenţa noastră - însă au dus totul, cum spuneţi, mult prea departe, şi atunci trebuie reacţionat.

Madalin Ciortea 14 octombrie 2012, 16:14  

Nu demult am terminat de citit Jurnal Zen și nu l-aș putea bănui (după acest articol) pe Mircea Cărtărescu decât de realism și multă sinceritate.

Radu Vancu 14 octombrie 2012, 23:30  

Întru totul de acord. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS