sâmbătă, 20 octombrie 2012

Clujul. Amintiri


















[Foto: Medeea Iancu]

Estera, fetiţa Cameliei & a lui Ştefan Manasia, care ieri a făcut un an (ea, nu el, fireşte) - trăsăturile Cameliei şi the sideway glances ale lui Ştefan, un Manasia de jucărie făcut numai din bebeluşenie & gropiţe.
Exemplarul Mihaelei Ursa din Frânghia înflorită, cu coperta a patra şi paginile finale roase cu mare aplicaţie de Moaţa, deja celebra membră canină a familiei Ursa-Pop, model de consumare empatică şi fizică a literaturii.
Eu, făcut ferfeniţă precum Frânghia Moaţei de cuvintele imoral de generoase ale Mihaelei, şi apoi ale lui Alex Goldiş, de la Book Corner.
Fetele Ursa, Mira & Nona, de o frumuseţe meta-hollywoodiană, mai intimidantă decât aura tuturor poeţilor clujeni strânşi unul în altul ca sardelele în încăperea cochetă de la Book Corner (şi apoi, fără seniorii Ion Pop şi Adrian Popescu, în încăperile pline de fum & paranoia din Insomnia).
Conversaţia cât ditamai poemul cu Ruxandra Cesereanu, pe banca din faţa librăriei. Clujencele treceau pe lângă noi, mai frumoase chiar şi decât sârboaicele din Novi Sad, iar noi ne cufundam în traume & sincronicităţi.
Claudiu, vorbind iluminat despre poezie la trei dimineaţa, acasă la Ştefan - peştii din acvariu, policolori ca poemele lui Ştefan, îl ascultau cu gurile căscate, iluminaţi şi ei, dând uşurel din când în când din aripioarele, cum altfel, iluminate.

6 comentarii:

luiza 20 octombrie 2012, 11:30  

radu, iar ai scris atît de frumos, încît mi-e ciudă că n-am fost acolo, ca să scrii şi despre mine

Drăgulescu,  20 octombrie 2012, 12:35  

dar Manasia e el însuși o jucărie făcută numai din bebeluşenie & gropiţe :)

Radu Vancu 20 octombrie 2012, 14:02  

Luiza, să ştii că de fapt totul a fost îngrozitor, dar am strâns din dinţi şi am scris textul ăsta repetându-mi întruna: "Musai să-i faci în ciudă Luizei, musai să-i faci în ciudă Luizei"! :)

Drăgulescu: Aşa-i, Manasia e un Amazon întreg de bebeluşenie & gropiţe. Estera e Amazonul cu tot cu rainforest şi cu triburile de povestaşi ale lui Llosa. :)

Maria 22 octombrie 2012, 00:39  

In urma cu vro 2 ani credeam ca cineva care stie a scrie bine nu este rasplatit pe masura( insa de curand am aflat ca sunt platiti bine cei care stiu sa scrie), ce bine e sa sti a scrie cat mai frumos!

Radu Vancu 22 octombrie 2012, 09:15  

Maria, aveţi perfectă dreptate: pentru cei ce scriu frumos, răsplata & consecinţele sunt pe măsură. (Pe principiul "după faptă şi răsplată".) (Nu că aş şti, zic şi eu.)

claudiu komartin 28 octombrie 2012, 23:59  

Maria, nu sunt plătiți, sunt răs-plătiți

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS