Vera Niculescu & Ana Puşcaşu, la CDPL
Două dintre titlurile în pregătire anunţate la CDPL mă bucură mult:
Te aştept ca pe un glonte de Ana Puşcaşu, debutul unei poete tinere din Timişoara ale cărei texte recente din Orizont mă îndreptăţesc să am aşteptări mari;
Roşu, roşu, catifea, povestirile Veronicăi D. Niculescu, unul dintre prozatorii mei preferaţi din generaţia tânără, atât de diferită de tot ce se scrie azi (o să spun vorbe mari, dar cred în fiecare literă a lor: Vera traduce pe Nabokov şi pe Beckett la fel de congenial cum Mircea Ivănescu traducea poeţii americani majori).
Din nou, semne bune!
Dragă Radu,
Iar eu acum ar trebui să răspund? Cum naiba?! :))
La fel cum curiozitatea a ucis pisica, aşa mă tem că ţie o să-ţi vină de hac, într-o bună zi, generozitatea.
Să mulţumesc, să sper că o să-ţi placă. Va fi ceva diferit. Mai jucăuş, aş zice. Mult mai jucăuş.
Vera, abia aştept să văd cartea ta cu jucării. Vorba poetului Szilagyi Domokos: "Eu mă joc, dar voi ştiţi ce-i în joc"! :)
Şi încă: Joaca e treabă serioasă! (Anonimul sibian)
Cu joaca nu te joci! :)
m-ati facut curios!
P.S. cand asemenea gesturi, aparute repetat pe blogul lui Radu, sunt calificate drept generoase, ma intreb, care-ar fi sensul contrar generozitatii. si nu gasesc niciunul.
Vad mai curand un gest sanatos.
Radu, eu zic, ca sunt pisici care mor de moarte buna :)
Anatol
Anatol, întrebarea e dacă pisicile care mor de moarte bună sunt mai fericite decât cele care mor de moarte rea. Sau ce speră ele de la moartea lor bună. Căci speranţa, cum ştim, moare ultima - dar moare! :)
Iar opusul generozităţii, ai dreptate, e inexistenţa.
Uite, exact cu asa o retorica, Radu, curiozitatea a si ucis pisica.
Anatol
Aşa e, Anatol: mai degrabă decât curiozitatea, retorica e cea care a ucis pisica. :)
Trimiteți un comentariu