sâmbătă, 3 septembrie 2011

Înapoi din Novi Sad

Tocmai am ajuns din Novi Sad, după aproape 24 de ore cu trenul (trei schimbări - una la Belgrad, alta la Timişoara, încă una în Vinţu de Jos, absolut halucinantă; înainte să cobor acolo, îi povestisem lui Marin Mălaicu Hondrari despre o călătorie cu trenul de la Iaşi la Sibiu, când eu şi Dragoş Varga împărţeam vagonul cu o secţie de la Spitalul de Psihiatrie din Iaşi, trimisă la Sibiu fără însoţitor; ei bine, în gara din Vinţu erau vreo 20 de surdo-muţi, am aşteptat împreună de la 2 până la 5 dimineaţa trenul spre Sibiu; conversaţiile lor în noaptea răcoroasă erau hipnotice şi, cum spuneam, halucinante).
Revin cu poveşti despre festival după ce mă refac cât de cât.

6 comentarii:

andreidosa 3 septembrie 2011, 14:03  

trebuie să fi fost ca de pe altă lume toată experiența cu surdo-muții..

ana alfianu 3 septembrie 2011, 15:59  

ei, păi poate după poezia cuvintelor a fost bine-venită şi puţină poezie a gesturilor. ce fain că s-a nimerit să fie noapte şi gară. şi mai ales radu drept spectator, bănuiesc eu, activ?

Veronica,  3 septembrie 2011, 16:27  

Abia aştept să ne povesteşti cum a fost festivalul.
Cît despre drum, şi pentru mine a fost de coşmar, s-a dovedit că tare lung e drumul pînă aproape. Ca să sari de graniţă, pînă colea-şa la Kikinduţa: Sibiu-Timişoara, înnoptat, Timişoara-Jimbolia în ziua următoare, poposit vreo două ore aici, singură în gară cu un cîine, ceferişti atenţi cu specimenul rătăcit, suit ca în taxi în trenuleţul de Kikinda, singură cu conductorul şi controlorul, garduri cu sîrmă ghimpată, panică (cum de uitasem în geantă sprayul paralizant, care mai era şi kaki şi scria NATO pe el?). Iar înapoi Belgrad-Timişoara, cu stat cu orele în graniţă, în timp ce se demontau tavanele, se aruncau pe peron cartuşele de ţigări de contrabandă, apoi se desfăceau toate scaunele, unul cîte unul, se căutau ţigări. Iarăşi înnoptat la Timişoara, evitat Vinţu de Jos, ajuns acasă peste încă o zi, cînd deja făcea cu mîna şi canadianul de peste mări şi ţări. Dar a fost frumos.

Șerban Tomșa 4 septembrie 2011, 11:20  

Maestre Radu Vancu,
aș fi onorat dacă aș putea găzdui, pe blogul meu, un poem-două aparținând Domniei Voastre. În cazul în care solicitarea mea nu vă deranjează, vă rog să-mi trimiteți două texte la care țineți și o bibliografie, pe adresa biblioteca_lui_noe@yahoo.com .
Vă mulțumesc.

florin partene,  4 septembrie 2011, 12:07  

Maestre Radu Vancu

va salut caci numai asa da om de om
in plus acesta e primul meu comentariu pe orice internet
debut

Radu Vancu 5 septembrie 2011, 00:32  

Andrei Doşa: Într-adevăr - o lume care a durat două ore jumate, cam cât un Mad Max surdo-mut. :)

Ana Alfianu: A, nu, singura mea activitate era plimbatul printre ei, mă simţeam ca un spectator care nu înţelege nimic din piesă şi începe să se plimbe pe scenă, printre actori, crezând că poate aşa va pricepe deja - pentru a-şi da seama că, de fapt, totul devine astfel şi mai straniu.

Veronica: La tine a fost clar mai complicat decât la mine; doar că eu am făcut drumul non-stop, fără pauze de somn. Vameşii, în schimb, au fost cât se poate de drăguţi, am făcut conversaţie realmente agreabilă. :)

Şerban Tomşa: Vă mulţumesc pentru invitaţie, o să vă trimit poemele, m-aţi plasat însă într-un ridicol absolut (pe care de altfel îl merit) cu formula de salut - vă implor s-o evitaţi pe viitor.

Florin Partene: John, dragule, numai blogul meu e mai onorat decât mine să-ţi găzduiască debutul. Mai ales că debuturile tale, se ştie, sunt glorioase (premiul Eminescu stă mărturie)!

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS