sâmbătă, 5 februarie 2011

John Berryman, "Cântece vis"

Mai pun aici două cântece vis.
384 este penultimul (Berryman a scris cu totul 385), şi e plin de o furie neagră faţă de tatăl lui, sinucis când B. avea 11 ani; furie cu atât mai surprinzătoare cu cât figura paternă e tratată cu o tandreţe la fel de cutremurătoare în Dream Song-urile anterioare. Rinforzando-ul ăsta de final pe mine mă întoarce, la fiecare recitire, pe dos (în sensul cel mai bun, desigur :) )

373

Ochii cu care văd atât de uşor
or să se închidă. Inima prietenoasă mi se va opri.
N-o să mai stau în picioare.
Adulmecaţi-mă, curând n-o să vă mai placă – bleah –
mai rău decât spitalul de ciumaţi; şi gândirea mea dusă toată
& dispariţia soarelui.

Dispariţia lunii, pe care Henry o iubea
în nopţi fermecătoare când tânărul Henry era mişcat
de domnişoare delicate
cu chiloţei sfâşiaţi, guri deschise pentru sărutat.
Se spune despre coşciug că se închide cu un zgomot
& e coborât sub pământ!

Acum deci gândirea lui e dusă, îngropat corpul lui mort,
ce-o să fie acum cu adorabila Micuţa Twiss
& doamna lui,
vor organiza ele un festival cu tam-tam întru lauda lui
vor deveni lectorii conferenţiari
muncind pe operele lui?


384

Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă,
stau pe mormântul tatălui meu cu mânie,
deseori, deseori şi înainte
am mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unul
care nu mă poate vizita, care şi-a rupt pagina
cu totul: mă întorc pentru mai mult,

scuip pe mormântul bancherului ăstuia groaznic
care şi-a făcut inima ferfeniţă în zori de zi în Florida
O ho uf uf
Când va veni indiferenţa, gem & delirez
aş vrea să râcâi până ajung dedesubt
departe dedesubt sub iarbă

şi să deschid sicriul cu toporul ha să văd
doar cum se descurcă cu ce a căutat aşa de tare
o să sfâşiem
hainele putrede de îngropăciune ha & atunci Henry
o să ridice toporul încă o dată, ultima lui carte,
şi o să-l lase să cadă peste cauză.

17 comentarii:

Gabriel Daliş 6 februarie 2011, 02:07  

Frumoase poeme, frumoasă traducere. Felicitări.

Radu Vancu 6 februarie 2011, 03:08  

Mulţumesc, Gabriel, mă bucur că-ţi plac. Deşi e aproape o cruzime să ne placă o poezie ca asta... :)

ruxces 6 februarie 2011, 13:48  

poemele acestea ale lui B completeaza mai ales excelentul poem "Despre sinucidere" din Poezie americana moderna si contemporana, tradusa de M.I.

ora25 6 februarie 2011, 20:17  

cititorul primi drept în inimă toporul

Radu Vancu 6 februarie 2011, 21:47  

RuxCes: Da, numai că acolo spune şi cum va face el... şi cum a şi făcut, până la urmă...

Ora 25: Brrr, Ora, ce ilustraţii gotice pui de data asta... :)

Anonim,  7 februarie 2011, 16:19  
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Radu Vancu 7 februarie 2011, 21:04  

Of, au început să intre şi aici mizeriile... :(

Anonim,  8 februarie 2011, 13:52  

Uau! superb.
Adriana Teodorescu

Gabriel Daliş 8 februarie 2011, 21:01  

Da, e o cruzime această frumusețe care întristează.

El Desdichado 8 februarie 2011, 23:13  

Coolissime. Pana acum cel mai mult mi-a placut 46, din runda precedenta.

Radu Vancu 9 februarie 2011, 13:48  

Gabriel Daliş: E înspăimântătoare ca îngerii, vorba marelui om. :)

El Desdichado: Da, şi 46 e foarte frumoasă.

Gabi Schuster 6 februarie 2014, 17:02  

Foarte fain !!! Le-am preluat ! Sper ca nu este cu suparare ! Daca da, le sterg imediat.
http://scriitoristraini.blogspot.de/2014/02/jihn-berryman-384.html
http://scriitoristraini.blogspot.de/2014/02/jihn-berryman-373.html

Radu Vancu 6 februarie 2014, 20:43  

Cum să fie cu supărare? Ba chiar dimpotrivă! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS