luni, 14 februarie 2011

Iubitul tău mortul

Ce-ţi spune unul din morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi,
când te lasă inima să-l visezi:

„Nu te speria, e teribil de simplu,
tot ce ţi s-a spus în cei şapte ani
de acasă e adevărat:

oamenii există şi sunt buni.
Sufletele există bine mersi,
culcuşite în straturile cărnii

ca recidivistele în paturi supraetajate,
tandre şi caline homicide.
Iar de răspuns ţi se va răspunde

răspicat, exact când spui „înger
îngerelul meu ce mi te-a dat” aerul
se va crâmpoţi, smuls

de peste lucruri ca ambalajul lucios
de pe un cadou demult promis,
şi dinăuntrul aerului va sări,

cu mişcări profesionale de stripperiţă
ţâşnind din tort, îngerelul.
Cât o să-l priveşti gură cască, se va duce

hopa suuus, după care va coborî
ca un deltaplanist spre tine. Atâta doar
că mai mereu, ca din nebăgare de seamă,

îngerelul aterizează într-o legiune de porci
şi al naibii parc-ar fi de mercur,
aşa intră şi se întinde prin corpurile porceşti.

N-apuci să te minunezi mult, o mână
nevăzută îţi arde golăneşte doi dupaci
după ureche, te întinde pe spate,

cu un scalpel nevăzut îţi deschide
cuşca pieptului, duce apoi
degetele nevăzute pline de sânge

între buzele nevăzute pline de sânge
şi şuieră cu schepsis de porcar.
Iar porcii se apropie cumva tandru

de tine, îşi aliniază râtul
pe laturile trocuţei de coaste
şi, fericiţi de lături proaspete,

clefăie sângele, hăpăie inima.
Abia atunci, culcat pe spate,
vezi panoramaţi pe cer, buluciţi ca porcii,

turme de îngerei cu boticurile roşii-roşii,
numai incisivi, canini şi molari, râzând la tine.
Cum ziceam, să nu te sperii: aşa începe

răspunsul, şi toţi îl merităm.
E teribil de simplu, îngerelul râzând de după slănini
o să-ţi explice cu vremea totul”.

5 comentarii:

Chris Tanasescu 2 martie 2011, 16:02  

inger de mercur... printre corpuri porcesti - dau un regat (damnat...:) ) pe sunetele astea

Radu Vancu 2 martie 2011, 21:53  

Chris, ţi le dăruiesc, oricum tu ştii să le foloseşti poetic mult mai bine decât mine.

Chris Tanasescu 11 martie 2011, 13:02  

Radu, scriu cu intarziere ca am mai tras pe la niste manete de slot-machines in sin city (inger cazut rau, da, da' nu-n aur, tot in mecur :) ); pai esti prea modest, iar versurile sunt daruite deja, nu? :) dar, da, le iau si eu atunci sa le "abuzez" cumva; ma bucur din suflet sa vad cate premii iei sau urmeaza - la observator cultural in sfarsit m-am prins si eu cum si te-am votat, sper sa fie mai cu bafta decat la slot-machines, sa fie cu noroc de corp porcesc :)) sa traiesti, numai bine

Radu Vancu 11 martie 2011, 13:22  

Aşa, aşa, deci vin voturi de la Los Angeles del Mercurio; păi, Chris, dacă vorbeşti tu cu băieţii din Sin City să pluseze pe site-ul de la Obs. cult., pun şi eu o vorbă la îngerii slot-machine-urilor ca să iasă de acolo ce trebuie - şi aşa se va naşte Cartelul Pohetic Transoceanic! :))

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS