miercuri, 1 ianuarie 2014

Traian T. Coșovei, 28.11.1954 - 1.01.2014. Un portret îndrăgostit de Mircea Cărtărescu



















[Ion Stratan - Florin Iaru - Traian T. Coșovei - Mircea Cărtărescu. Foto: Tudor Jebeleanu] 


[excerpte din Jurnalul lui M.C.]

7 sept. [1994]. 1,2,3, sau... a lui Coșovei. O, basm frumos...”

30 dec. [2002]. „Traian e un personaj și trebuia să ajungă într-o carte (ai senzația că e același înăuntru și-n afara cărții Ștefaniei, perfect identic cu el însuși). Dar eu nu sunt nimic. Sunt o bucată decupată din peisaj. Traian trăiește, cu toate stereotipurile lui de insectă sau de Pierrot. E el însuși, e altfel decât oricine altcineva. Închis în clipă ca-ntr-o boabă de elektron, dar viu. Ca Omul de Tinichea poate, dar la fel de curat interior. Despre mine nu se poate și nu se va putea spune nimic. Traian își plimbă pe ici-colo propria lui legendă ca pe un afiș publicitar, e omul-sandvici al propriei lui vieți, dar afișele mele sunt goale. [...] Mi-a lăsat gura apă, ca bețivului care n-are voie să bea, după nebuniile lui Traian. Aș fi vrut să am eu closetul lui cu telecomandă, să fi pus eu, într-o noapte de chef orb, ceasul meu de aur în jurul peștelui împuțit. [...] Numai să trăiesc, să ființez cu adevărat, să fiu cineva, fără efort, așa cum Traian, cum e el, a fost întotdeauna. Dar nu poți avea totul nici măcar când ești făcut să nu ai nimic. Pe el îl știe afurisitul lui de cartier, lucru mai minunat decât să te știe Europa”.    

29 dec. [2010]. Aerostate plângând a lui don Traian. [...] Cartea lui Traian m-a emoționat adânc, ca tot ce ține de omul ăsta pe care, în îndepărtata noastră tinerețe, l-am iubit ca pe nimeni altul. În fiecare dimineață mă trezeam cu bucuria gândului că aveam să ne vedem, să batem iar orașul împreună, să croim iar la planuri literare din cuțite și pahară.”


10 comentarii:

Xiron Xin 2 ianuarie 2014, 06:24  

Fù Miercuri, 1 ianuarie, 2014 <3
Bună Dimineaţă TT, Pe Curând TT!
Fù o Bună Dimineaţă pentru plecat.
"Am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie şi una de vieţi" - (Umbre de
şoapte, ori vis de dahoi, mai presus de sus, e
dorul nespus, de cei ce-au plecat, de-aici dintre
noi, tăcut sau vorbit, dar, - ce ciudat - dintr-odat'.)
Ai să-mi Lipseşti Traian T. Nu cât firul unei poveşti,
ci mai mult decât aerului nişte diamante. Asta E.

Comicultural 11 ianuarie 2014, 17:37  

Fotografia asta...ce banal pare să spun ”câtă poezie într-o singură fotografie!”...

Radu Vancu 11 ianuarie 2014, 18:04  

Așa e - de fapt, toate fotografiile lui Tudor Jebeleanu din ciclul ăsta sunt tot atâtea poeme. Lunediste - adică haioase & tulburătoare.

Comicultural 12 ianuarie 2014, 11:05  

Am citit deja pe net niște zeci de poezii din autorii sugerați de tine. Am ales 3 dintre cei pe care îi simt mai aproape de mine, voi cumpăra și niște cărți fizice.
Nu m-am apucat să îmi actualizez stilul, încă mă joc în stilul personal clasic...
Nu știu dacă ți-am spus, împreună cu niște superbi amatori (și mai ales amatoare) de poezie, ne jucăm săptămânal cu texte fanteziste, pe teme alese de o amfitrioană acestei șezători online.
Săptămâna asta a fost o nebunie de temă, care m-a pus pe grele gânduri. Oare s-ar putea scrie o poezie profund comică (nu doar satirică...), cu invenții lingvistice (dar nu simple dadaisme, ci formule ”siameze” care să aibă un sens derivat logic-inteligibil) - și acest gen de poezie să fie agreat și de critici?
Uite încercarea mea mai jos (și, ca de obicei, sunt convins că vei fi obiectiv-incisiv-necomplezent). 10 dintre cuvintele din text au fost ”impuse” de temă, restul le-am brodat eu. În niciun caz nu îl propun ca pe un text de luat în seamă, e cel mult distractiv. Dar mă întreb dacă poate ocupa o nișă stilistică în poezia actuală-viitoare...
Deci:
http://comicultural.blogspot.ro/2014/01/duzina-de-cuvinte.html

Comicultural 12 ianuarie 2014, 11:15  

Adaug: stilul la care mă gândesc eu poate fi comic SAU NU... Doar inventiv lingvistic să fie...și mustind de semnificații, nu o simplă versificație fără fond...
Rectific gramatical: ”pe teme alese de o amfitrioană A acestei șezători online.”. Tastasem grăbit.
(dacă mă uit la sistemul acesta de comentarii, care îmi cere mereu să scriu niște fantasmagorii semantice ca să mă publice pe blogul tău, dovedind că nu sunt un simplu ”robot”, îmi dau seama că măcar o utilitate practică ar putea avea un asemenea gen de poezie...)

Radu Vancu 12 ianuarie 2014, 11:38  

Am citit - e într-adevăr amuzant, și remarcabil de verosimil ca variantă beta a limbii române.
Au mai existat limbi din astea inventate în poezia română: limba leopardă a lui Virgil Teodorescu, limba spargă a Ninei Cassian, sau limba anumitor poeme ale lui Șerban Foarță („Norocul inorogului”, de pildă, sau „Unisonet”, sau atâtea altele). Ca dexteritate și verosimilitate, limba poetică inventată de dumneavoastră le poate sta fără probleme alături.

ComiCultural 22 ianuarie 2014, 00:50  

Sorry, abia cum am revenit / mulțumesc mult pentru apreciere ... sunt extrem de încurajat să continui, mai ales că poezelele de blogul meu sunt încă brute, scrise într-o goană impusă de absența timpului liber. E loc de îmbunătățire.
Și prefer să nu ne vorbim cu dv., dacă se poate.
Am mers la iluștrii noștri predecesori beta-lingvistici. Las la o parte valoarea scrierilor, mă refer strict la stil:
Virgil Teodorescu a inventat o limbă nouă - leoparda - imposibil de descifrat fără traducerea aferentă.
La Șerban Foarță constat un hibrid, inserții de cuvinte inedite printre clasicele vocabule românești. Deci, nu chiar un creator de limbă nouă, ci un jongleur-artist cu construcții lexicale originale.
Cred că de Nina Cassian am fost cel mai aproape, stilistic. Totuși, ca și în cazul lui Teodorescu, ar fi nevoie de o traducere a textelor sale.
Ce fac eu pot face foarte mulți în țara asta, sunt convins. Eu aș dori să experimentez un soi de poezie care să nu fie nici o nouă limbă, nici să nu semene izbitor de mult cu româna și ... să poată fi decriptată fără apelul la dicționar. Și să nu fie doar limbaj haios-atrăgător.
Așadar, până la a-mi actualiza stilul după contemporani, probabil voi mai experimenta în acest mod.
Cuvintele tale înseamnă foarte mult pentru mine. Și, ca de obicei, termin solicitând pe mai departe obiectivitatea și exigența ta! Pe curând.

ComiCultural 22 ianuarie 2014, 13:26  

Vreau să retez din rădăcină orice suspiciune. Comentând mai sus modalitățile de exprimare ale poeților amintiți, nicio clipă nu m-am comparat cu ei! Sunt și rămân un versificator amator, pentru care poezia este indispensabilă. Iar plăcerea de a scrie e, pur și simplu, totalitară. Iar plăcerea de a-ți parcurge blogul și blogrollul e de nepovestit. Pe curând!

Radu Vancu 22 ianuarie 2014, 15:51  

Stai liniștit, s-a înțeles perfect. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS