miercuri, 27 noiembrie 2013

Un poet real: Emanuel Guralivu, „Un boxer cu pumnii fragili” (Charmides, 2013)

Altă carte care ar fi meritat mai multă atenție e cea a lui Emanuel Guralivu, numită Un boxer cu pumnii fragili și apărută în primăvara asta la Charmides. Am primit-o de la autor la târgul de carte din primăvară, și m-am bucurat să văd cât de mult a crescut de la debutul inconsistent din 2004. Deși a trecut, iată, mai bine de o jumătate de an de la apariția ei, comentariile & semnalele au fost dezamăgitor de puține. 
Transcriu mai jos câteva dintre poemele cele mai sesizante din cartea lui Emanuel Guralivu. Sper să vă convingă, la fel ca și pe mine, că avem de-a face cu un poet real & individualizat. 


Emanuel Guralivu, un boxer cu pumnii fragili (Charmides, 2013)


lucrările: 

călătorim cu geamurile aburite într-un 41
gata să explodeze la orice frână. afară
în realitatea oraşului plouă mărunt şi
apăsat ca o ceartă veche pe care
ţi-o aminteşti tocmai acum
când nedormit
ai lăsat garda jos. nimeni nu
şterge geamurile aburite. poate nu vor să rupă
vraja sau poate că ştiu ce e dincolo iar
geamul aburit e un fel de anestezic. oricum
eu vreau să văd. simt că ploaia asta vrea
să-mi spună ceva. dintr-o singură mişcare
a palmei curăţ geamul şi mă prefac că înţeleg
tot ce
mi se
întîmplă.



un boxer cu pumnii fragili:

mă uit în jur ca şi cum s-ar face lumină
cât de curând. îţi spui: folosesc multe
cuvinte pentru că revelaţiile sunt puţine.
aburul iese din mine încâlcindu-mă în
funiile lui. ninsoarea prin care mă mişc ca
un boxer cu pumnii fragili e venită din
copilăria mea. multe cuvinte pentru că
revelaţiile sunt puţine. notează asta.
în rest ninsoarea prin care mă mişc cu
sângele încremenit.



 cartoane:

plouă de câteva ore şi ploaia ne-a înghesuit pe toţi
în staţii şi apoi în autobuze. împins în mirosul
hainelor ude mă agăţ de refuzul tău. trupurile se
izbesc între ele cu sunetul înfundat al cartoanelor.
în coşul pieptului se adună genunchii striviţi. încă o
repetiţie pentru naştere. sub cerul scund al umbrelelor
teama se aprinde ca un fulger. nu pot să închid ochii.
sub pleoape cuvintele lui dostoievski îşi pâlpâie
luminile de neon îmbătrânit. mi-am ruinat viaţa
într-o risipire morală în ungherul meu. plouă
de câteva ore şi ploaia încuie uşa
după noi. în pupa de beton
vom gânguri
şi ne va fi
bine.


locul preferat:

„o rezistenţă, timp de o clipă, în faţa
confuziei din jur”  spunea Robert Frost
despre poezie. şi tu închizând ochii ai început
să vezi reconstituirea crimei: cana ta cu cafea

dând la o parte cana tatălui tău din locul lui preferat
(în colţul din dreapta al biroului din sufragerie). şi
mişcarea exactă ca-ntr-o ceremonie a ceaiului 
nu te surprinde. apoi

chiar înainte să se întunece te aşezi la fereastră.
un lăutar beţiv şi acordeonul său îţi atrag atenţia.
un pinocchio dezarticulat într-un

dans al împăcării. şi ca o bruscă aprindere
a unui bec cântecul acordeonului te trezeşte şi
în acelaşi timp te pierde departe de locul preferat
abia cucerit. 

Read more...

joi, 21 noiembrie 2013

John Berryman, „Cântece vis”. Lansare la Gaudeamus





































CasadeEditură Max Blecher vă invită vineri, 22 noiembrie 2013, de la ora 17.00, la lansarea volumului „Cântece vis” de John BERRYMAN (trad.: Radu Vancu; Casa de Editură Max Blecher & Editura Armanis, 2013). 

Prezentarea cărţii va avea loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, la standul 349 (stand comun Herg Benet Publishers & Casa de Editură Max Blecher), nivelul 7.70.


„Faţa ta mohorâtă apărea la masa mea, Sinucidere.
Forţa ta venea ca un torent la capătul
agoniei şi urgiei.
Ai fost botezată la început Sylvia Plath
şi ţi-ai schimbat numele în D-na Hughes şi ai zămislit
şi ai mers până la capăt cu ţicneala

până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine.
Îţi privesc îndelung faţa, o geografie a tristeţii,
sub glugă, până când admit
iar faptul că ne-ai părăsit acum
deşi ţipetele copiilor orfani mă fac s-o iau de la capăt.
Tortura ta aici a fost scurtă,

lungă e ieşirea ta repetându-se mereu,
un exemplu prost, înc-o sinucidere
de stivuit peste altele
până când smintitul de Henry cu surorile & fraţii lui
plecaţi brusc ia o pauză ca să se întrebe de ce el
singur ţine piept torentului abject.”

John Berryman, „Cântec vis 172”

Read more...

miercuri, 20 noiembrie 2013

„Cele mai frumoase poeme din 2012”



































Cele mai frumoase poeme din 2012” (Editura TracusArte, 2013)
Selecție de Claudiu Komartin & RV
Copertă de Ana Toma


„E limpede, acum, că 2012 a fost anul debuturilor. De prin 2002-2003 n-au mai fost atâtea debuturi foarte bune, câteva chiar excepționale, într-un singur an; ceea ce îmi dă senzația că, vorbind à la Vasile Conta, „ondulațiunea universală” a poeziei are la noi o periodicitate de aproximativ zece ani: debuturile extraordinare nouăzeciste s-au grupat între 1992 și 1994; cele douămiiste, în 2002 și 2003; iar cele post-douămiiste, în 2011 și 2012. Anii anteriori cartografiați de Claudiu Komartin și de mine, adică 2010 și 2011, erau unii ai come back-urilor șaizeciste și optzeciste; 2012 e un an al newcomer-ilor, și cred că va fi privit de istoria literară drept momentul emergenței unei noi generații (sau promoții, sau contingent, whatever – căci, la urma urmei, what's in a name…). Am avut, recitind debuturile lui 2012, certitudinea că asist la geneza unei lumi.”


Read more...

luni, 18 noiembrie 2013

Premiile Revistei Transilvania. 2004-2013

Taman ce s-au încheiat colocviile Transilvaniei, ediția a zecea.
Așa cum am spus deja pe Facebook, premiile acestei ediții au fost decernate:

- lui Bogdan Crețu, pentru Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ, Institutul European, 2013;
- lui Antonio Patraș, pentru Scriitorul și umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu, Institutul European, 2013.

Așa cum am promis, transcriu lista premianților Transilvaniei din 2004 până azi, așa cum au fost ei aleși (pe sprânceană) de juriul numeros format din Dragoș Varga și cu mine:

I. Poezie

Mircea Ivănescu
Emil Brumaru
Nora Iuga
Alexandru Mușina
Ion Mureșan
Ioan Moldovan
Ioan Es. Pop
Octavian Soviany
O. Nimigean
Andrei Bodiu
Marin Mălaicu-Hondrari
Ștefan Manasia
Claudiu Komartin

II. Proză

Ioan Groșan
O. Nimigean

III. Critică

Ion Pop
Dan C. Mihăilescu
Paul Cernat
Andrei Terian
Bogdan Crețu
Antonio Patraș

Cam asta e, sper să nu fi uitat pe cineva.
După cum se vede, am fost foarte părtinitori pentru poeți - asta și pentru că multe dintre colocvii au fost însoțite și de festivaluri de poezie.
Însă asta înseamnă, dragi prozatori & critici, că, statistic vorbind, sunt mult mai multe șanse pentru voi la edițiile viitoare.
La care vă așteptăm cu drag. :)

Read more...

SubNord. Tineri poeți din Bistrița

Am fost anul ăsta, pe la sfârșitul lui iunie, în Bistrița.
Am văzut acolo câțiva poeți tineri, încă liceeni, extraordinar de promițători - îmi vorbise despre ei Dan Coman, care se întâlnea săptămânal cu ei, fiindu-le profesor de poezie (unul strălucitor, nu încape vorbă).
I-am mai văzut apoi, fugitiv, pe unii dintre ei la festivalul de poezie de la Bistrița, din iulie. Pe alții i-am regăsit pe Facebook (prieten ideal al poeților, Mark Zuckerberg ăsta).
Ei bine, tinerii poeți bistrițeni și-au găsit un nume de grupare  - SubNord - și și-au deschis un blog eponim.
Citiți-i - o merită cu prisosință. Poezia e, și e data asta, la Bistrița - acolo, în SubNord.

Read more...

duminică, 17 noiembrie 2013

Ștefan Manasia despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”

Ștefan Manasia a scris, în Tribuna clujeană, despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”.
Textul e minunat, așa cum e de obicei scrisul lui Manasia.
(Și cum era și Tribuna până să fie condusă de un politruc).
Îl transcriu mai jos. 


Ștefan Manasia

Vino și vezi. Sărbătoarea de neuitat.


Multe ar fi de spus despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”, gîndit și plantat de Radu Vancu în Sibiul anului 2013. Mai întîi că, se vede de la o poștă, comunitatea artistică sibiană ia fața la orice oră Clujului meu, autopropus „capitală culturală”: cu bugetul miniaturizat în ultima clipă și bețe-n roate (puse de Consiliul Județean revistei Transilvania și, implicit, Festivalului) – cutuma politrucă nu se dezminte nici măcar la Hermannstadt –, Vancu a reușit să strîngă la un loc și anul acesta, între 27-29 septembrie, aproape treizeci de poeți excepționali & juni debutanți, din generații și culturi literare diferite. Criteriul va fi fost performanța – „măiestria artistică”, ar fi spus magistrul Mușina –, relevanța pentru poeticile contemporane. Calmul și căldura organizatorilor (poetul, eseistul și traducătorul Radu Vancu; universitarul și redactorul-șef al Transilvaniei, Dragoș Varga; poetul și organizatorul cenaclului „Zona Nouă”, Vlad Pojoga) au făcut uitate eventualele tristeți financiare. Soarele lui septembrie, lingînd fațadele bine întreținute de pe Pietonală, a zîmbit poeților invitați să citească în sala festivă a Bibliotecii Astra și la Librăria Humanitas „Constantin Noica”. În ultimul week-end al lunii. Într-un „miez”/ nod turistic incredibil pentru România lui 2013, cu tarele și angoasele ei. Autori adunați & selectați din patru zări: Martin Woodside, Tara Skurtu (SUA), Andrea Inglese (Italia), Roland Orcsik (Ungaria), Luna Miguel (Spania), Emilian Galaicu-Păun (Moldova), Nicolae Avram, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Rita Chirian, Vlad Drăgoi, Florin Iaru, Ștefan Manasia, Aurel Pantea (România). Au mai fost invitați – și numai rațiuni extraliterare i-au împiedicat să ajungă – Ileana Mălăncioiu și Dumitru Crudu. A fost prezent însă, citindu-ne și teoretizînd, desfășurîndu-și unul din „clasicele” exerciții de seducție de pe ecranul videoproiectorului, unul din invitații constanți ai ultimilor ani (din nefericire, recent plecat dintre noi), poetul, eseistul și profesorul (atîtora) Alexandru Mușina. Au mai citit (și bine au făcut) tinerii poeți zoniști. Pe cei mai mulți i-am cunoscut, ca performeri și autori de texte valabile, abia acum. Să-i înșir aici: Daniel Coman, Teodora Coman, Cristina Jidveianu, Vlad Pojoga, Cătălina Stanislav, Krista Szöcs, Andrei C. Șerban, Sînziana Șipoș, Nelu Șerbu și Ioana Vintilă.
(Supra)vegheați de apele ocru-verzi ale ferestrelor gigantice, au citit în 27, vineri seara, la Biblioteca Astra: magistrul Mușina (ca o hologramă dintr-o povestire de Gibson), Florin Iaru (re-chemînd și aruncînd spre sînii cariatidelor Aer cu diamante, pre sunetele sitarului – imaginar – îmblînzit de George Harrison), Andrea Inglese (cu o grijă specială pentru detaliu, ca în ceramica etruscă, și – totodată – cu ardoarea aceea meridională și postpasoliniană), Teodora Coman (îmblînzind ființe intraterestre la mansardă, învățîndu-le dragostea), Vlad Drăgoi (din volumul de debut, Metode, coroziv, de-un umor postAcosmei, robocop melancolic & terminator ghiduș), Rita Chirian (care îmi demonstrează că poezia bună ține loc de psihanaliză, recolonizînd lent ce știm despre viață), Ioana Vintilă (prestidigitații, teme și variațiuni), Tara Skurtu (poeme de o violență extremă pliate pe gesticulația strict funcțională, vise de o tristețe sufocantă), Cristina Jidveianu (scriitură sincopată, bisturiu căutînd incizia perfectă).
În dimineața (enormă și încăpătoare a) lui 28 septembrie, sub arcadele din subsolul librăriei Humanitas, au viersuit: Aurel Pantea (copleșitor cu fiecare poem, cu fiecare implozie, cu fiecare teorie de uz personal), Andrei Bodiu (ținîndu-ne cu inima la gură în timp ce povestea, într-un poem, despre cum sînt priviți poeții vii, la ora de română, într-un liceu), Daniel Coman (omagiind și – poate – modificînd, pe nesimțite, poemul civic, social), Martin Woodside (rememorînd istorii, la limita dintre reportaj dramatic și straniu și farsa suprarealistă, mixînd genuri și tehnici poetice, într-o mare dipoziție a libertății), Sînziana Șipoș (versete într-o sintaxă austeră, uneori dense și subtile ca un haiku, alteori menite numai să șocheze), Andrei C. Șerban (poeme senzual-șocante, didactic-meditative) și Krista Szöcs (în textele căreia micile întîmplări – cotidianul – declanșează „remușcăturile lăuntrice” majore, efecte ale dez-iluziei etice.)
Lumina cărămizie ne-a învăluit iarăși, în librărie, chemîndu-ne, la ora 18, s-auzim pe: Roland Orcsik (reluînd postmodern și hagiografic biografia lui Mahler ori privilegiind anecdota licențioasă), Luna Miguel (înregistrînd, în poem, intensități de heroină pură și o fervoare amintind eroii bolañieni), Cătălina Stanislav (regizînd invazii în inima domesticului și simulînd – cu talent – insolitul), Nicolae Avram (venit din Beclean să ne demonstreze că All Death Jazz e nu doar o carte înfiorătoare, ci și polifonică și seducătoare ca un roman), Romulus Bucur (haijin îndrăgostit de repausul felin și sensul ironic al existenței, sensei torturat de cum se deschide o sticlă de pepsi), Vald Pojoga (hipnotizat de propriul krokodil asamblat din scurte poeme & irigat de sîngele incantației trăznit-șamanice), Nelu Șerbu (seducător și sedus de textul scurt și tăios, care caută în permanență poanta – chiar și macabră – , dublul sens), Emilian Galaicu-Păun (desfășurîndu-se pe toată scena, înalt și filiform, cocor chinezesc cu aripile fluturînd în rut, scriind și vorbind toate cuvintele tuturor limbilor tuturor epocilor simultan, ca Joyce în Finnegans Wake).

Două zile și-un pic de festival ispititor: sper că v-am convins. Aș da un rinichi să avem un asemenea eveniment la Cluj, orașul care refuză – cel mai adesea – să iasă din damful de sărmăluțe și mititei, bulete și plăcinte, taragotiști și guriști. Cu buget minimalist pus la dispoziția unui profesionist (harnic & dezinteresat), Sibiul a mai construit un festival. Unul care lasă nu doar amintirea unor lecturi variate, atașante, ci și urma (tipo)grafică: antologia Poetry is Smart (unde găsiți poemele „seniorilor” invitați, în limba proprie, în română și în engleză) – culegerea asta ar trebui să devină obiect de studiu pentru cum se asamblează, profesionist, o carte în timp record!; antologia bilingvă, română-engleză, WE FALL ASLEEP FASTER THAN WE USED TO (supliment al revistei Zona nouă, cuprinde textele membrilor cenaclului omonim). Putem adăuga aici chiar și numărul 2/2013, pregătit pentru festival, al revistei Zona nouă, publicație care are aerul unui puști doct, insolent și ambițios. Să ținem pumnii sărbătorii poetice hermannstadtiene de anul viitor și echipei redutabile de selecționeri/ organizatori!

Read more...

miercuri, 13 noiembrie 2013

Colocviile Revistei Transilvania, X - ediție dedicată lui Alexandru Mușina







(Afiș de Ana Toma, firește.)

Read more...

Sebastian. Cuvinte de înțelepciune (XIII)

Din ianuarie n-am mai pus nici un cuvânt de înțelepciune de-al lui Sebastian aici, pe blog.
Dar asta nu înseamnă că nu-i la fel de înțelept. Numai azi a emis, și doar până la ora asta, trei.
Iată-le.

1) Așezat pe oliță, pe la 7 jumate dimineața, se scarpină la frunte, unde are o bubiță.
- Nu te mai scărpina pe frunte!
- Mă scarpin că mă gâdilă o idee, răsppunde el calm & zen.

2) Tot de pe oliță:
-Uite, mami, îți dau o medalie pentru că ai fost de atâtea ori la serviciu.

3) Firește, tot de pe oliță, și fără nici o legătură cu conversația (adică, mai pe șleau, hodoronc-tronc, așa cum grăiesc marii înțelepți):
- Banii sunt ca frunzele.

Read more...

luni, 11 noiembrie 2013

Colocviile revistei Transilvania, ediția a X-a

Între 14 și 16 noiembrie vor avea loc colocviile revistei Transilvania, ediția a X-a.

Această ediție aniversară îi va fi dedicată regretatului Alexandru Mușina, premiat al revistei la edițiile anterioare ale colocviilor.
Transcriu mai jos programul.


COLOCVIILE REVISTEI TRANSILVANIA
14-16 noiembrie 2013
EDIȚIA A X-A

Participanți:
Sorin Bocancea, Andrei Bodiu, Mircea Braga, Rodica Braga, Rita Chirian, Daniel Coman, Teodora Coman, Bogdan Crețu, Caius Dobrescu, Teodor Dună, Alex Goldiș, Andreea Grinea Mironescu, Cristina Jidveianu, Adrian Lăcătuș, Gheorghe Manolache, Doris Mironescu, Ion Mureșan, Mirela Ocinic, Antonio Patraș, Roxana Patraș, Vlad Pojoga, Ioan Es. Pop, Simona Sora, Cătălina Stanislav, Krista Szöcs, Daniel Șandru, Sînziana Șipoș, Andrei C. Șerban, Andrei Terian, Ana Toma, Doru Tompea, Ioana Vintilă, Dragoș Varga   

Programul Colocviilor

Joi, 14 noiembrie, Biblioteca Județeană ASTRA, Corp B, Sala de lectură, etaj 5
Ora 18.00 Deschiderea Colocviilor. Prezentarea invitațiilor. Intervenții în plen
Ora 18.30 Prezentări de carte – Antonio Patraș: Eugen Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice, Editura Muzeului Literaturii Române, 2013;  Scriitorul și umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu, Editura Institutul European, 2013, I.D. Sîrbu. De veghe în noaptea totalitară, InfoArt Media, 2011. Prezintă: Andrei Terian, Radu Vancu, Dragoș Varga.
Ora 19.15 Masă rotundă cu tema Modelele criticii literare contemporane. Moderatori: Radu Vancu și Dragoș Varga.

Vineri, 15 noiembrie, Biblioteca Județeană ASTRA, Corp B
Ora 11.00 Masă rotundă cu tema Instituții de validare în literatura contemporană: edituri, reviste, premii. Moderator: Doris Mironescu

Vineri, 15 noiembrie, Librăria Humanitas „Constantin Noica”, Sibiu (str. Nicolae Bălcescu, 16)
Ora 18.00 Masă rotundă cu tema Alexandru Mușina: portret colectiv.
Ora 19.00 Lecturi de poezie: Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Teodor Dună

Vineri, 15 noiembrie, Biblioteca ASTRA din Sibiu, Corp B, foaier
Ora 16.00  Prezentare de carte: ediția în limba engleză a studiului lui Petre Andrei, Fascismul (ediție îngrijită de Doru Tompea, cu un cuvânt înainte de Daniel Șandru și un studiu introductiv de Sorin Bocancea) și numărul 2 al revistei Polis (cu tema Minorități), ambele apărute la Editura Institutul European Iași. Prezintă: Dragoș Dragoman, Bogdan Gheorghiță, Horia Savu.

Sâmbătă, 16 noiembrie, WeltKultur Café (str. Nicolae Bălcescu)


Ora 10.30 Dimineața poeților. Lecturi ale poeților invitați

Read more...

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Antonio Patraș despre „Frânghia înflorită”

În Dilemateca de luna asta, o cronică a lui Antonio Patraș despre Frânghia înflorită.
Adică o (probabil) ultimă cronică despre carte în (sigur) ultima Dilematecă.
O transcriu mai jos.

Poezia e artă de familie

           
Deşi n-avea mai mult de douăzeci-douăzeci şi cinci de ani când l-am cunoscut, la nişte colocvii studenţeşti, Radu Vancu părea deja un bărbat matur, stăpân pe sine, cu o experienţă de viaţă şi de lectură superioară nouă, tuturor celorlalţi. Se recomanda drept ucenic al lui Mircea Ivănescu, publicase un volum de versuri, vorbea şi scria formidabil, fără ezitări, cu o competenţă intimidantă. Era în stare să ne asculte, pe fiecare în parte, zile şi nopţi la rând, fără să dea vreodată semne de oboseală, convins fiind că omul, oricât de modest înzestrat, nu-i o fiinţă de dispreţuit. Aprecia mai presus de toate autenticitatea, atribuind scrisului o miză nu atât estetică în sens strict, cât iniţiatică, spirituală, morală. Aşa se explică nota particulară a poeziei sale, la început protocolar-caligrafică, infuzată de modele livreşti, de „ivănescianism” (în Epistole pentru Camelia, 2002), pentru ca mai târziu (în Biographia litteraria, 2006) căutarea autenticităţii să ia forma unei interogaţii patetice, care dramatiza paroxistic opoziţia dintre „literatură” (mereu suspectată de impostură) şi „viaţă”.
În ultimele volume în schimb, în Monstrul fericit (2008), Amintiri pentru tatăl meu şi Sebastian în vis (ambele din 2010), dar mai ales în Frânghia înflorită (2012), opoziţia cu pricina se estompează vădit, semn că poezia va fi devenit deja altceva decât „un rahat de literatură” (Vancu dixit!), transformându-se pe nesimţite în alchimie a existenţei şi „artă de familie” – o „artă” menită a celebra patetica dorinţă de fericire a unui om profund nefericit, bântuit de amintirea tatălui sinucigaş. Ştim însă de la Tolstoi, citat în câteva rânduri şi în prezentul op, că toate familiile fericite sunt la fel, numai nefericirea fiind, cum ar veni, originală. De aceea şi spune poetul într-o memorabilă formulare: „(...) fericirea e pentru nefericiţi. Fericirea celor fericiţi e mizerie. Aşa  gândeşti, şi îţi pipăi întruna inima fericită, cu delicateţea unui elefant tânăr zdrobindu-şi liniştit craniul cu trompa”.
Tulburător e că aici, în Frânghia înflorită, dialogul dintre tată („cel mai iubit dintre morţi”) şi fiu alternează bucuria paternităţii, versificată jubilatoriu în Sebastian în vis, cu groaza ce însoţeşte invariabil sinistrul memento.  Avem de a face, aşadar, cu nişte „poeme lamentabile” (cum autoironic le apreciază autorul), în care clipele de fericire diurnă sunt permanent subminate de spaima indusă inconştient, în vis („Visul ca pedeapsă pentru fericirea de a fi împreună”). Iată şi secvenţa care explică metafora din titlu, făcând trimitere la sentimentul tragic al existenţei, reflectat oximoronic în paginile de faţă: „După ce i-au luat cadavrul, sub ţeava unde atârnase tati a rămas sfoara de rafie. Am privit-o lung, moartea aştepta în ea precum mierea în flori, proaspete şi fremătătoare ca petalele roşii din obrăjorii fiului meu seara, când râsul îi miroase a cereale cu lapte şi miere”.
E de înţeles, prin urmare, de ce poezia va fi asumată, în acelaşi registru stilistic, ca „o tortură tandră” prin care „distrăm pe cei iubiţi cu agoniile noastre, ca să-i putem iubi şi mai mult”. Nu pot să nu citez, spre exemplificare, aceste splendide versuri care vorbesc despre amintirea vie a unei iubiri de dincolo de mormânt: „Veroni,/ când râdeai, aerul se umfla de fluturi./ Când tăceai, era o întindere uriaşă de zăpezi/ pe care oameni agili târau foci însângerate/ din care urmau să facă untură/ pentu lumânările nopţilor boreale de amor./ Când făceam amor, foci cu ochi trişti ne priveau/ băteau din lăbuţele lor caraghioase/ până când moviliţele de grăsime ce erau/ se făceau lumină”.
            Avea dreptate Dan Coman să considere Frânghia înflorită prima carte mare de poezie a generaţiei 2000. O carte tulburătoare despre infernala fericire domestică, despre dragoste şi demonii ei.

Antonio Patraș



Read more...

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Paris, je reviens!

Zbor dimineață spre Paris, alături de Cami. E a doua oară anul ăsta (am mai fost acolo în august), dar prima în care citesc poezie.
Voi citi poezie luni și marți, în proiectul Europoems al Asociației Ariadna. Mai sunt în proiect încă șase țări, sunt tare curios să-i cunosc pe poeții italieni, nemți, francezi, belgieni, turci și spanioli care vor citi și ei la Paris.
În august, în prima seară acolo, mi-au furat portofelul - aveam vreo 30 de lei în el, m-am simțit chiar jenat față de bietul om. Însă e o bună poliță de asigurare: acum, când mă va revedea în metrou, va ști sigur că nu-s eligibil pentru publicul lui țintă. :)

Read more...

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS