John Berryman, „Cântece vis”. Lansare la Gaudeamus
CasadeEditură Max Blecher vă invită vineri, 22 noiembrie 2013, de la ora 17.00, la lansarea volumului „Cântece vis” de John BERRYMAN (trad.: Radu Vancu; Casa de Editură Max Blecher & Editura Armanis, 2013).
Prezentarea cărţii va avea loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, la standul 349 (stand comun Herg Benet Publishers & Casa de Editură Max Blecher), nivelul 7.70.
„Faţa ta mohorâtă apărea la masa mea, Sinucidere.
Forţa ta venea ca un torent la capătul
agoniei şi urgiei.
Ai fost botezată la început Sylvia Plath
şi ţi-ai schimbat numele în D-na Hughes şi ai zămislit
şi ai mers până la capăt cu ţicneala
până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine.
Îţi privesc îndelung faţa, o geografie a tristeţii,
sub glugă, până când admit
iar faptul că ne-ai părăsit acum
deşi ţipetele copiilor orfani mă fac s-o iau de la capăt.
Tortura ta aici a fost scurtă,
lungă e ieşirea ta repetându-se mereu,
un exemplu prost, înc-o sinucidere
de stivuit peste altele
până când smintitul de Henry cu surorile & fraţii lui
plecaţi brusc ia o pauză ca să se întrebe de ce el
singur ţine piept torentului abject.”
John Berryman, „Cântec vis 172”
foarte mișto poemul: ca un torent vin raportarile livresti din prima parte si ca o pulbere fina impotrivirea „smintitului de Henry”
Foarte mișto și comentariul. :)
„pana cand cuptorul a parut locul adecvat pentru tine” - nu inteleg...trebuie incinerata sinuciderea? trebuie desfacuta de nefericitii in care se intrupeaza prin procedee termice? si cine e Henry? un oarecare sau prenumele unui mare poet, ca in prima parte a poemului?
Nu, e vorba de cuptorul pe gaze în care și-a vârât capul doamna Hughes când s-a sinucis.
Cât despre Henry, aveâi de două ori dreptate - e și un oarecare, și numele (de proprie elecțiune al) unui mare poet. :)
„ Henry is accused of being me and I am accused of being Henry and I deny it and nobody believes me. Various other things entered into it, but that is where I started.”
Hehe, John Haffenden, biograful & criticul cel mai autorizat al lui Berryman (alături de Paul Mariani, probabil), arată pe câteva sute de pagini de ce nu trebuie să-l credem pe Berryman când spune asta, și de ce nu trebuie pe poeți în general când se jură că nu scriu despre ei. :)
Trimiteți un comentariu