sâmbătă, 2 martie 2013

De ce-mi place mie aşa de tare Terorista


Iată de ce-mi place mie Terorista aşa de tare.
Fiindcă, scriind despre unul dintre cele mai bune debuturi ale ultimilor ani (Andrei Dosa, Când va veni ceea ce este desăvârşit, Tracus Arte, 2011), produce en passant în două fraze un excelent ghid practic de citire a poeziei, de dat oricărui cititor nespecialist ca să vadă "cam care-i treaba cu poezia". Concis şi clar ca lumina zilei. (Şi a poeziei).
Iată, aşadar, extrasul din cronica Teroristei:


Până la urmă orice volum de poezie despre care se vorbeşte (dar într-un mediu cultural OK, atenţie!) e o ocazie numai bună, pentru toată lumea, nu doar pentru mine, de aerisit creierul – cu ajutorul internetului, gimnastica asta cerebrală e acum la îndemâna oricui, v-o recomand chiar dacă n-aţi mai frecventat vreun poet de la orele obligatorii din liceu. Nu e greu, credeţi-mă: poţi să porneşti de oriunde, de la un articol dintr-o revistă literară, de la un site colectiv de poezie, de la titularii vreunui premiu important, de la un festival, de la o colecţie a unei edituri serioase. Citeşti cronici, vizitezi bloguri, eventual încerci texte postate pe net, până găseşti ceva care-ţi place, mai mult sau mai puţin la întâmplare. Se poate porni foarte bine de la poeţi minimalişti, care nu te pun să te stresezi prea tare ca să ghiceşti „ce-a vrut autorul să spună”. Într-o săptămână în care oricum freci menta pe net aiurea e exclus să nu găseşti, căutând aşa, fără stres, un poet care să te atragă.
Totul e să nu te aştepţi la orgasmul intelectual al vieţii tale din prima, OK? E suficient să fie o experienţăinteresantă, să găseşti una bucată plachetă care să nu te plictisească – e chiar ca în sex, abia în timp o să ajungi să ştii ce funcţionează la tine şi ce nu. Nu căuta capodopere, profunzimi nebănuite, comori de înţelepciune, metafore înălţătoare, că oricum, la început n-ai nici o şansă să le recunoşti, şcoala ţi-a spălat deja creierul, ţi-a pus pe undeva un dop care nu se dizolvă cu una, cu două. Caută ceva care să-ţi fie la îndemână, să-ţi dea o plăcere măruntă, una numai şi numai pentru tine, chiar dacă nu ţi se pare că ar fi vorba de „poezie adevărată”.


3 comentarii:

Carucioare copii 3 martie 2013, 12:00  

O primavara cat mai frumoasa in continuare!

white noise 3 martie 2013, 12:40  

of, şi eu care credeam că a scris din nou, dar poate cândva o să mai scrie pe undeva

Radu Vancu 3 martie 2013, 20:46  

Carucioare copii: Mulţumesc asemenea. :)

White Noise: Îţi spun drept că, până se apucă iar de scris, eu o recitesc periodic.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS