marți, 11 decembrie 2012

O carte-eveniment: Mircea Ivănescu în dialog cu Vasile Avram




















Iese zilele astea la Casa de editură Max Blecher, ca urmare a unui proiect al Revistei Transilvania (Centrul Cultural Interetnic Transilvania), o carte-eveniment: Interviu transfinit. Mircea Ivănescu răspunde la 286 de întrebări ale lui Vasile Avram.
E ediţia a doua a cărţii, apărută în 2004 la editura mănăstirii Nicula şi rămasă practic fără ecou (singura cronică într-o revistă vizibilă fiind, după ştiinţa mea, cea a lui Mihai Iovănel din Cultura). Sper ca ediţia asta să aibă destinul norocos pe care-l merită aceste 200 de pagini excepţionale.
Iată şi povestea cărţii: prin 1986, în timpul unei şedinţe de partid sau de învăţământ politic, Vasile Avram (1940-2002), coleg de redacţie la Transilvania cu Mircea Ivănescu, îi propune poetului să accepte o serie de 286 de întrebări, câte una pentru fiecare zi lucrătoare a anului, şi să livreze cele 286 de răspunsuri corespunzătoare. După câteva luni de tăcere, poetul produce un prim calup de 13 răspunsuri – şi astfel Interviul transfinit e iniţiat. Întrebările curg, răspunsurile aşijderea, revoluţia îi prinde în plin dialog, iar din 1994 Vasile Avram începe să publice interviul în serial în publicaţia sibiană Opinia publică, al cărei editor era. Peste câţiva ani, poetul abandonează jocul, fără să fi răspuns la toate cele 286 de întrebări – însă cele la care a răspuns sunt suficiente pentru a constitui materia cărţii publicate de Felicia Avram în 2004, la doi ani după moartea soţului. Şi reeditată acum, în 2012, de Casa de editură Max Blecher, într-un proiect finanţat de Centrul Cultural Interetnic Transilvania.
Reproduc mai jos prezentarea lui Claudiu Komartin de pe coperta a patra, precum şi un fragment din postfaţa mea.

"Interviu transfinit este prima carte de dialoguri (prima în ordine strict cronologică) în care Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai subtili şi mai influenţi poeţi români ai ultimei jumătăţi de secol, îşi dezvăluie biografia şi marile repere ale creşterii şi formării sale, însoţit - şi, adesea, pus în alertă intelectuală - de Vasile Avram. Cei doi prieteni par în destule momente ale periplului lor (alcătuind un neaşteptat Bildungsroman secvenţial) cu totul rupţi de orice context istoric, de orice intruziune a exteriorului, aşa încât ne putem imagina dialogul lor (în care acuitatea şi curiozitatea uşor pedantă ale lui V. Avram întâlnesc memoria aproape infailibilă şi rafinamentele stenice ale lui M. Ivănescu) ca pe un joc de mah-jong cu doi parteneri, unul interogativ-provocator, iar celălalt retractil şi autopersiflant, învăluindu-şi răspunsurile în faldurile digresiunii, printre care cititorul va întrezări chipul lui M.I. ca reflectat în undele calme ale unei reverii nesfârşite." (Claudiu Komartin)

"Fără insistenţa masivă pe biografic a lui Gabriel Liiceanu, lipsit de tranşanţa lui iritantă şi seducătoare, concentrând cu răbdare chinezească întrebările înspre unicul punct aleph al literaturii, Vasile Avram a reuşit să-i provoace lui Mircea Ivănescu răspunsuri la fel de decisive privitoare la literatură pe cât sunt cele provocate de Gabriel Liiceanu în raport cu viaţa poetului. Dialoguri esenţiale cu un poet esenţial, Măştile lui M.I. şi Interviul transfinit alcătuiesc un diptic extraordinar în care voletul dintâi priveşte mai ales biografia, iar cel de-al doilea mai ales literatura. Împreună, ele alcătuiesc Convorbirile cu Eckermannii ale lui Mircea Ivănescu. Cea mai impresionantă confesiune a unui mare poet din întreaga noastră literatură." (Radu Vancu)




6 comentarii:

adcole,  11 decembrie 2012, 23:34  

M-am entuziasmat aproape instantaneu cînd am aflat ( din Revista ARCA - http://www.revistaarca.ro/2012/4-5-6/05_cronica/hash_4-5-6_12.htm ) că se mai publicase ceva „de vorbă” cu Mircea Ivănescu, în afară de „dialogul” inițiat de Gabriel Liiceanu: „întrebările” lui Vasile Avram. Curînd, însă, m-am văzut silit să-mi strunesc încîntarea: cartea apăruse în 2004(!) la editura Ecclesia(!) - nu prea aveam cum să o am. Așadar, pentru cei care se află în postura mea, vestea acestei reeditări e mare bucurie! Unde mai pui că apare la o editură care a trimis pe piață cărți frumoase...

P.S.
Îmi place că italic-ul din titlu (cum n-am mai văzut la Max Blecher) imită prima ediție. E un gest intenționat sau pură întîmplare? :)

Radu Vancu 11 decembrie 2012, 23:59  

Adcole - Tocmai asta ne gândeam şi noi, că oamenii care iubesc poezia lui Mircea Ivănescu (şi pe M.I. însuşi, de fapt) merită să ajungă la cartea asta. Aşa încât bucuria ta e şi bucuria noastră. :)

(Cât despre italicul din titlu, observaţia ta e foarte frumoasă - Ana Toma, autoarea tuturor minunăţiilor de coperte de la Max Blecher, ne poate spune mai multe.)

Lorena P S 16 ianuarie 2013, 18:34  

Am primit chiar astăzi mult dorita carte.
Doar câteva pagini am citit şi simt aşa...o bunăstare...cum de mult nu mi s-a mai întîmplat.
Nu mai zic de (scurt)circuitul emoţional al cărţii rare în cultura (prin poşta) română.

Mulţumesc frumos.

Radu Vancu 16 ianuarie 2013, 22:53  

Dragă Lorena, cuvintele tale aşa de calde erau numai bune de pus pe copertă.
Poate la ediţia a treia. :)

Lorena P S 17 ianuarie 2013, 09:25  

Dragă Radu,

Creditul tău virtual face mai mult decât orice realizare materială imaginabilă. :)

Radu Vancu 17 ianuarie 2013, 14:28  

Ah, dar creditul e real, numai suportul lui e virtual! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS