Sebastian. Cuvinte de înţelepciune (X)
Stătea în pătuţ, respira tot mai egal, credeam că adormise.
A întors deodată brusc capul spre mine.
Sebastian: Tati, cei care faultează sunt răi?
(Ne uitaserăm la finala Europa League.)
Eu (cerând în gând iertare lui Iovan & Chivu): Da, tati.
S. (după o cumpănire de vreo 7-8 secunde): Da, dar cei răi pierd întotdeauna.
Eu (
înduioşat de moralistul din pătuţ ): Da, tati.
S. (după alte 7-8 secunde, vorbind deja practic prin somn): Dar şi cei buni, când sunt faultaţi.
corect :) Sebastian stie ce spune... :)
Aşa-i, dar parc-aş fi preferat că nu ştie deja. :)
Mi se pare minunat cum prinzi tu fluturii aceştia în plasă şi nu-i laşi să se piardă în timpul care le pierde pe toate.
Daniela Munteanu: Va invata Sebi mai tarziu ca cei rai pierd din sine, poate pana acolo incat raman goi, singuri si mereu insingurati, evitand cu frica sa priveasca intr-insii...Cei buni nu vor avea niciodata pierderi de aceasta natura.
Veronica: Zău că nu-i prind, vin de la sine. :)
Anonim: Aşa le trebuie, dacă faultează! :)
bine e să citeşti "Dialoguri nou născute". şi eu cred că-i prinzi pe fluturi cu antenele-ţi parabolice.
dar lui Dinu, lui Bumbescu, nu?!
Ora 25: Ora, şi eu sunt un cititor la fel de uimit ca şi tine. Iar fluturii vin în hoarde policolore, eu cu plasa mea zdrenţuită prind doar pe cei mai blegi. :)
O. Nimigean: Lui Bumbescu neapărat, Dinu aş zice că-i totuşi mai degrabă un filosof al faultului decât un practician. (Deşi, recunosc, s-ar putea să mă înşel, n-am amintiri prea clare cu el. :) )
Trimiteți un comentariu