Revista Transilvania & Colocviile de critică ale Revistei Transilvania (1977-1986). Mircea Ivănescu despre Urmuz & nenea Anghelache
Mâine, adică joi, 10 mai 2012, de la ora 17, la Biblioteca Judeţeană ASTRA, corpul B, o să aibă loc prezentarea numerelor 3 şi 4 din 2012 ale revistei Transilvania.
Tot atunci o să fie lansat şi volumul Colocviile
de critică ale Revistei Transilvania (1977-1986), editat de Centrul
Cultural Interetnic Transilvania, cuprinzând cele 10 ediţii ale colocviilor
dinainte de 1989. Sunt texte excepţionale, cam toată critica importantă
contemporană a trecut pe acolo, iar la stenogramele discuţiilor poţi da peste
bijuterii cum e aceasta a lui Mircea Ivănescu vorbind, într-un
singur paragraf, despre Caragiale, Urmuz, sinucidere, viaţă şi, fireşte,
literatură:
"Textul [Inspecţiune] vorbeşte de drama
unui funcţionar – se poate preciza că e vorba de un anumit tip, mai special de
funcţionar –, dar astfel de situaţii sufleteşti sînt comune şi gestionarului,
şi omului pur şi simplu. Citind un text ca cel discutat aici al lui Caragiale,
ascultînd interpretările lui ca fapt literar sau recunoscîndu-ne neputinţa de a
explica ce se povesteşte acolo ca un fapt de viaţă – îmi recunosc o spaimă mai
veche pe care, mie personal, mi-o stîrneşte acest text – concordanţa
înfricoşătoare dintre cazul lui nenea Anghelache şi un fapt din viaţa reală (şi
astfel literatura devine viaţă, nu?), un fapt petrecut cu treizeci şi ceva de
ani mai tîrziu – sinuciderea lui Urmuz. Atmosfera schiţei lui Caragiale, cu
tot inexplicabilul ei, mi se pare aceeaşi atmosferă care a învăluit faptele
concrete ale nopţii şi dimineţii ultime din viaţa lui Urmuz. Ar putea
constitui, aceasta, un subiect de meditaţie despre modul în care viaţa se supune
literaturii – nu? – şi prin aceasta conferă valoarea şi actualitatea
literaturii, pe care, deci, nu trebuie să ne mărginim la a o interpreta la
nivelul construcţiei tehnice, ci ne vedem siliţi s-o constatăm într-o
concordanţă într-adevăr înfricoşătoare cu viaţa".
N-am cunoştinţă ca cineva să fi folosit sugestia
lui Mircea Ivănescu privind izomorfia sinuciderilor lui Anghelache şi Urmuz.
Mie mi se pare uimitor că nimeni nu s-a gândit la ea până la M.I. (myself included, fireşte). Dar putem
vorbi despre asta mâine, la lansare, mai pe larg.
Trimiteți un comentariu