vineri, 25 noiembrie 2011

"Degustări literare" la Gaudeamus (cu Matei Martin, Luiza Vasiliu şi Pierre Assouline). Cum a fost

A fost bine la "Degustările literare", mai ales pentru că Luiza a fost în mare formă, aşa cum speram - a scris şi ea câteva rânduri despre masa rotundă (din care ies cu o imagine cât se poate de injustă. :) ) La rândul lui, Matei Martin şi-a făcut foarte bine temele, avea o pagină ticsită cu întrebări, care mai de care mai provocatoare - închipuiţi-vă că ultima dintre ele, pentru care mai aveam câteva zeci de secunde, suna cam aşa: în condiţiile în care critica de întâmpinare se mută pe net, ce nevoie mai e de critica literară propriu-zisă? În ce mă priveşte, am zis printre altele că ar fi tare păcat să dispară critica literară - nu de alta, dar viaţa literară ar fi tare plicticoasă fără ea; dacă până acum ceva vreme poeţii erau sarea şi piperul bârfei literare (ei erau cei care se gelozeau până la a se împuşca, precum Rimbaud şi Verlaine la Bruxelles), acum între poeţi totu-i vis şi armonie, iar pentru melodrame fac casting criticii - vezi cearta dintre Mihai Iovănel şi Daniel Cristea-Enache de pe blogul revistei "Cultura", cu declaraţii de genul "mi-ai fost ca un frate mai mic"; or, ce s-ar alege de o literatură fără mari sentimentali? :)
În orice caz, Luiza şi cu mine eram faţă de Pierre Assouline ca nişte tutungerii chemate să discute despre macroeconomie alături de CEO-ul unei multinaţionale; într-un fel se vede blogosfera din bloguleţele noastre cât nişte A.F.-uri (iartă-mă, Luiza :) ), cu totul altfel de la înălţimea celor 4-500 de comentarii per postare ale bloggerului-cronicar de la Le Monde. Când eu făceam teoria democraţiei totale şi a comentariilor la liber, mi-a replicat că, dacă el le-ar lăsa la liber, ar fi în puşcărie după o săptămână, şi a adus în discuţie faimosul punct Godwin postulat de un jurnalist american, a cărui teorie spune că, după un anumit număr de comentarii, se va ajunge obligatoriu la subiectul Hitler. :) E ceva stricat în materialul uman, vorba lui Immanuel K., dacă întotdeauna acumularea cantitativă de comment-uri duce la ură. E jale când cantitatea noastră umană se schimbă în calitate.
Iată la ce lucruri frumoase şi încurajatoare te duce o discuţie (cu oameni realmente minunaţi) despre bloguri şi critica literară! :)














poză furată de la Luiza - dacă tot am bârfit-o, să fiu şi hoţ :)

7 comentarii:

Daniel Cristea-Enache 25 noiembrie 2011, 13:45  

Totdeauna ai avut referinţe şi trimiteri subtile, dragă Radu.
Într-adevăr, Verlaine şi Rimbaud, Iovănel şi DCE... Ce onoare!
Ar mai fi, poate, Radu Vancu şi Claudiu Komartin, Ilf şi Petrov...

Radu Vancu 25 noiembrie 2011, 13:53  

Numai lume bună, într-adevăr. :)

adinab 26 noiembrie 2011, 12:53  

@Radu Vancu - Cam 11% dintre francezi cumpără o carte pe lună sau mai mult. În România, dacă îmi amintesc bine un editorial din Dilemateca, cam 1% dintre cetățeni reușesc aceeași ispravă. E ceva mai simplu să aduni mulți cititori când ai pe cine aduna :)

Și doi la mână - mi se pare ciudat să compari un tip foarte bine inserat în establishement-ul literar cu un neica-nimeni care mai scrie despre câte o carte în timpul liber. Assouline a fost redactor-șef la Lire, e scriitor și a lucrat în presă toată viața, iar blogul lui e unul profesional. Nu știu ce rost are să compari blogul unui profesionist (pe deasupra și găzduit de ditamai ziarul) cu blogul nenicului amintit mai sus. E limpede care o sa fie scorul.

Și nu cred că de noi depinde să apară și în Ro bloguri la fel de citite ca al lui Assouline - nu cred că vreunul dintre noi o să aibă vreodată confortul de a putea bibili 5 ore pe zi la blog și nici reputația și contactele profesionale pe care le are el. Nu de alta, dar pentru asta îți trebuie chef să intri în establishment precum și loc într-însul.

M-ar fi interesat mai mult o discuție despre blogurile de cititori neprofesionalizați de la ei. Că sunt și în Franța destule, și mai aud și dinspre încolo mârâieli despre "cine-i și ăsta și cine i-a dat voie să deschidă gura".

Și, în ultimul rând, mersi frumos că ai pus biletul ăsta, eram foarte foarte curioasă ce s-a discutat :)

Micawber 26 noiembrie 2011, 16:14  

N-am participat evenimentul cu pricina, asa ca nu m-as putea referi decat la relatari ale sale, cum e cea de aici.

Perfect de acord cu ce spune adinab. Comparam mere cu pere daca comparam piata cartii si cititorii din Franta cu corespondentele lor romanesti, cel putin ca dimensiuni. La fel si in ceea ce priveste blogurile. Evident ca o personalitate vizibila din presa sau critica literara, beneficiind de platforma oferita de o publicatie puternica, nu se poate compara cu acel neica-nimeni generic de care vorbeste si adinab.

In calitatea mea de neica-nimeni, as fi fost, sincer vorbind, mult mai interesat de o discutie despre blogurile unora asemenea cu mine. Ma preocupa ceva mai putin succesele rasunatoare ale unui ins deja consacrat. Dar o fi fost atins si subiectul acela, nu am de unde sa stiu.

Radu Vancu 26 noiembrie 2011, 17:25  

adinab, Micawber: Eu aş zice că pot apărea bloguri de largă audienţă şi la noi, chiar negăzduite pe platforma unor mari cotidiene - mă gândesc în primul rând la blogul Teroristei, care ajunsese în mai puţin de trei ani să facă suficientă autoritate ca să fie citată în cele mai prestigioase publicaţii culturale. În fond, ajunsese să aibă peste 100 de comentarii la unele postări - dacă ar fi fost găzduită pe platforme puternice, ar fi fost şi mai multe. E drept, e singurul exemplu care-mi vine-n minte; dar nici bloguri ca ale lui Assouline nu-s prea multe. :)
Cât priveşte utilitatea unei discuţii între bloggeri de cititori neprofesionalizaţi - total de acord. Rămâne numai să ne găssim un amfitrion. :)

Micawber 26 noiembrie 2011, 20:05  

@ Radu Vancu

Bloggeritul e un domeniu in care 3 ani inseamna cat un secol in altele, asa ca nu stiu in ce masura cazul pe care il pomeniti mai are azi o mare relevanta. In ultimii 3 ani blogosfera de la noi nu doar ca a explodat numericeste, ci s-a si diversificat foarte mult, asa ca cred ca in prezent exista mult mai putin spatiu liber pentru afirmarea unuia sau a altuia din bloggerii neoficiali (sa le zic asa).

Nu vreau sa (re)deschid subiectul telenovelistic "Terorista" si nici sa scriu lucruri pentru care unii m-ar acuza de rautate, dar uitati-va ce impact slab pare sa aiba rubrica ei de la Ora de Cluj, unde e revenit de curand. Cel putin judecand dupa numarul de comentarii/interactiuni e o umbra palida a ceea ce a fost. Poate o avea multe accesari "mute", asta n-am cum sa stiu, dar e cert ca nu mai e fervoarea de acum 3-4 ani. Ce era adevarat pentru vremea aceea poate fi cat se poate de fals azi; erau si alte timpuri, un fel de mica belle epoque, o oarecare tihna, acum e mult mai multa mizerie, multi sunt mai stramtorati si mai lipsiti de chef de citit, nu mai fac acum sociologie, dar contribuie si asta un pic la caderea idolilor de pe soclurile lor.

Radu Vancu 26 noiembrie 2011, 20:43  

Micawber: Aveţi, într-adevăr, dreptate în ce priveşte creşterea semnificativă a blogosferei în ultimii trei ani; dar nu cred că asta-i explicaţia pentru numărul relativ scăzut de comentarii la postările teroristei (la primul text a avut totuşi 33 de comentarii - nu mi se pare deloc puţin). Veţi concede, cred, că o rubrică nu-i totuna cu un blog; am bănuiala că, dacă şi-ar redeschide blogul, ar redeveni rapid liderul blogosferei literare.
Iar relevanţa blogului teroristei e, ca să zic aşa, istorică - dacă admitem că există o istorie a blogosferei, atunci "Terorism de cititoare" e primul blog, cronologic vorbind, care a demonstrat că există o plajă amplă de cititori internauţi şi a coagulat-o cam pe toată. Iar dacă nici un alt blog nu va mai coagula toată masa asta de cititori, atunci relevanţa blogului respectiv mi se pare cu atât mai sporită.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS