luni, 4 iulie 2011

"Zona nouă". Ana Donţu

După cum am scris în prefaţa antologiei, deşi Ana Donţu e prezentă acolo cu o proză, ea este credibilă şi ca poet. (A câştigat deja un premiu important pentru poezie la Festivalul Macedonski de la Craiova .)
Iată dovada. :)

aşternutul

sigur întunericul din cameră ascunde ceva
altfel de unde ţiuitul acesta în urechi când nimic nu mai mişcă
dacă aş reuşi să-mi strecor neobservată mâna până la întrerupător
în cameră ar fi mai multe umbre decât lucruri
dar pe întuneric ele se apropie şi îţi acoperă faţa
cu palmele
şi adormi când
lumea se scurge în corpul obez care
se întinde peste tine ca o plapumă
 
jucăria

n-ar trebui să fie straniu
zgomotul acesta surd e şi el un obiect din cameră
o minge pasată între tine şi ea

dincolo de pereţi nu e lumea aşa
cum se vede pe fereastră
geamul este un monitor la care te uiţi şi crezi că-i adevărat
din exterior se arată ca o jucarie printre altele
o jucărie cu baloane de săpun
şi nu înţelegi de ce te agiţi aşa fără sens
camera dispare între degetele unui copil uriaş
(cred că i-am văzut odată la geam ochii albaştri)
 
spânzuratul

lucrurile clocotesc şi ele în tăcere
deşi nu se întâmplă nimic
nu mai apucă să-ţi acopere faţa
obeza ajunge la tine când
eşti cu ochii deschişi
îşi târăşte piciorul peste tine
şi trece mai departe
tu rămâi cu ochii pironiţi
la becul care atârnă ţeapăn de tavan
 
macheta

niciodată nu se astâmpără până la urmă
mereu mai rămâne o mână care smulge puful de pe haine
un deget care scormoneşte în perete
un picior care loveşte scurt în masă
un nerv zvâcnind
o unghie care intră în piele
 
camera fără pereţi

a vorbi aici
e cum ai păşi pe o podea
acoperită cu peşti
scaunele tale nu au spetează
uşile toate fără mâner
când te plictiseşti mă opreşti de la telecomandă
cu glonţul la 5 milimetri de ceafă
(şi morţile astea au fost filmate din timp
dar te-ai gândit că e prea mult sânge)

să treci peste ea
viaţa nu e în direct
apeşi un buton şi e gata
 
peşti deasupra capului

ştiu că obiectele astea nu au nici o importanţă
nici măcar cerul şi blocurile care se văd prin geam
toate sunt jucării care atârnă deasupra unui leagăn
din spatele lor pândeşte un ochi
perdeaua umflată de vântul care pătrunde prin crăpături
nimeni n-o va da la o parte
nu va fi o apocalipsă

mă sufoc în straturile camerei
când îşi împătureşte peste mine pereţii

 aprind lampa

şi îi întorc spatele
să privesc animalul adormit la piept
respirând greu ca sub apăsare

într-o zi se va trezi şi mă va face bucăţi
va sta la fel ca acum
cuibărit între piept şi perete
sau va fi în spate şi-mi va respira în ceafă

va muşca mai întâi de gât
mă va soarbe ca pe o boabă de poamă
până rămân o piele flască

gândurile se vor amesteca între ele
ca stolurile de păsări
când sunt în pericol

voi crede la început
că sunt o figurină de pe pervaz
şi n-o să mă întreb
de ce corpul meu e atât de rece
de ce braţele îmi cad
de parcă li s-au tăiat sforile
şi mă mişc greu ca în smoală topită

dar lucrurile astea vor fi fireşti atunci
aşa cum crusta melcului trosneşte
când îl striveşti cu pantoful de asfalt

post scriptum

cu ochii închişi când geamul a duduit toată ziua
şi piciorul s-a oprit în perete

o cameră cu o singură fereastră
la care se înghesuie morţii
o mulţime de victime şi un singur suspect după sticlă

dar e linişte şi nimic nu se vede dincolo de
cercul gălbui pe care becul îl desenează
în jurul meu

P:S: noaptea pe la trei
o mână străină îmi bâjbâie sub piele
cum şi eu caut sub plapumă
căldura animală a unui corp
plecat de curând

12 comentarii:

Anonim,  6 iulie 2011, 03:01  

bune şi foarte bune!

Cl.K.

Anonim,  7 iulie 2011, 18:51  

multumesc :)

Ana

Anonim,  7 iulie 2011, 18:53  

Asa credem mai multi.

R.D.

sorinafakeday 9 iulie 2011, 23:41  

nu stiu prin ce asociatii obscure, poeziile de aici mi-au amintit de povestirea "anotimpul mainii" de cortazar. sentimentul unei prezente cameleonice, care nu se manifesta consecvent, dar tradeaza mereu inconstanta lucrurilor manipulabile de dupa ecran sau prin apasare de buton. oarecum sufocante intr-o noapte sufocanta de vara :)). si prin asta bune...

Radu Vancu 10 iulie 2011, 01:49  

Sorina: Uite cât de raţional operează, de fapt, asociaţiile obscure - ţie-ţi amintesc de povestirea "Anotimpul mâinii" poeme scrise de autoarea povestirii "Un anotimp pentru Carla" (textul cu care apare în antologia "Zona nouă"). Sincronicităţile astea ale elveţianului Jung încă funcţionează ca un OMEGA nou-nouţ! :)

andreidosa 12 iulie 2011, 20:11  

un aspect lăudabil e că textele au legătură între ele, mă gândesc că ar funcționa foarte bine și ca un ciclu de poeme într-un volum de debut.

acum, ce aș scoate sau reformula eu la câteva dintre ele: ”din exterior se arată ca o jucarie printre altele” - în versul următor repeți ideea cred că e ok și fără; ”când te plictiseşti mă opreşti de la telecomandă” - versul ăsta mi se pare formulat aiurea, eu aș zice din telecomandă sau nu știu; ” mă sufoc în straturile camerei
când îşi împătureşte peste mine pereţii” - aici aș scurta un pic - ideea de împăturire duce automat cu gândul la straturi; ”mă va soarbe ca pe o boabă de poamă” - știu ce vrei să zici, dar sună cam ciudat; ”şi mă mişc greu ca în smoală topită” - imaginea asta mi se pare ușor epatantă în sensul că e hardcore, dar în același timp puțin neverosimil (în smoala topită nu prea ai cum să te miști, te topești și tu un-doi:) ).

în afară de obs. de mai sus, nu prea am nimic de reproșat. poeziile sunt foarte faine. keep up the good work!

Radu Vancu 12 iulie 2011, 20:26  

Iar la "mă va soarbe" e, desigur, "mă va sorbi".
Excelente observaţii, Andrei (ca de obicei), mulţumesc.

Ciprian Măceşaru 24 august 2011, 22:41  

Un microunivers la geamul căruia duduie lumea întreagă. Misto!
Versurile care-mi plac cel mai mult:

"dar lucrurile astea vor fi fireşti atunci
aşa cum crusta melcului trosneşte
când îl striveşti cu pantoful de asfalt"

Felicitari, Ana!

Radu Vancu 24 august 2011, 23:36  

Mă bucur mult că-ţi place, Ciprian. :)

Anonim,  16 septembrie 2011, 19:07  

Multumesc :)

A.

Radu Vancu 17 septembrie 2011, 22:52  

Cu plăcere, şi altădată. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS