Sabina Comșa, „Toți ceilalți apropiați” (fragmente)
Am pus aici, în ultimele zile ale lui 2014, câteva poeme din Lego,
cartea de debut a lui Ioan Șerbu, unul dintre cei doi câștigători ai premiilor
Mușina de anul trecut.
Pun acum, așa cum am promis, câteva poeme excelente din cartea celeilalte
laureate, Sabina Comșa - Toți ceilalți apropiați.
Marius Chivu spune, în retrospectiva lui, că e un an slab pentru debutanții
în poezie. În ce mă privește, nu cred deloc că-i așa: debuturile astea două de
la Tracus Arte, plus cele de la Blecher, plus cele de la Charmides, CDPL & Vinea dau vreo opt nume demne de remarcat & de urmărit pe viitor. Ceea ce
nu-i deloc puțin.
Sabina Comșa, Toți ceilalți apropiați
Vacanţă pe munte
Am prins un ied,
îl strângem
de gât cu coarda elastică,
ochii îi rămân c-ai unui funcţionar în registre.
Fixăm cuie şi spiţe de metal,
perechi de libelule ne luminează papucii,
le urmărim
cum se ridică pe lângă tabletă.
Matei îmi spune că în fiecare
an o capră ucide un om.
Odată cu miezul nopţii,
prelata mov zici că-i podeaua unei cale.
Picături de ploaie se adună în colţuri,
îmi plimb arătătorul pe touchscreen
pe pielea
plină de zgârieturi,
printre vânătăile
de culoarea marcajelor,
Matei îmi spune că în fiecare
an o capră ucide un om.
Ne-am obişnuit
să stăm numai
înăuntru,
trag fermoarul şi intră aerul rece,
cortul se încălzeşte până seara,
ronţăim chipsuri
cu brânză,
ne uităm cum se aşază muştele,
îi confundăm
blana cu puful
păpădiilor,
Matei îmi spune că în fiecare
an o capră ucide un om.
Aşa că setez aparatul
pe funcţia Pet.
Cei 10 mpx şi un zoom maxim îl fac viu,
o furnică
i se strecoară în nas,
de greaţă,
faţa lui Matei se face portocalie
şi în spatele norilor
apare soarele
precum înăuntrul
unui dovleac de Halloween.
Matei îmi spune că în fiecare
an o capră ucide un om.
Fluturele
În firele de pe bărbie, scurtate azi-dimineaţă după grimasa mea,
s-a prins
o musculiţă. Atrasă
poate
de dulceaţa
de Cola, fără nicio greutate
– îşi ia zborul.
Respiraţia ta şuieră în spatele ei, înălţându-i elitrele,
corpul negru.
Nu am reuşit să dorm. Au suflat în păpădii, s-au jucat cu mingea
și cu jucăriile lor teleghidate.
M-am gândit să te acopăr
cu pătura în carouri şi să-i chem.
Le-aş fi zis că eşti crisalida celui mai mare fluture din lume.
Şi, numai când soarele se duce acolo unde frisbiurile dispar,
îţi desfaci aripile
și prinzi puteri.
Trebuie să facem ceva să nu se mai bată
şi să plângă ţinând
în braţe copaci.
Ştii că
n-am puterea
să-i ameninţ sau să le lungesc urechile.
Numai odată am reuşit să-i vrăjesc
cu o poveste
despre vizita
unui urs polar.
Ai şi tu momente de disperare care s-ar putea rezolva aşa,
dar alegi să inspiri
şi să te prefaci
Zen cum ai văzut într-un film american. Am închis şi eu ochii,
am tras aer de câteva ori.
În jurul corpurilor noastre calde foile din mapă s-au împrăştiat
prin iarba rece.
Pe alei se aud doar bastoanele pensionarilor
şi degetele
tale.
Un miriapod
leneş
intră pe sub tricoul
meu.
În maşină
Căderea noastră înseamnă
simplu clinchet al cheilor aruncate în torpedo.
În câteva secunde siguranţa, radioul, superhitul
în urechi
înlocuit de sângele închegat zmeuriş.
Prinde mâna ta, blugii sfâşiaţi – cerul –
întunecându-se în repetate rânduri în cioburi,
în ecranul smartului.
Până când airbegul nu ne va despărţi,
ci va avea modelul lenjeriei de-acasă.
Numai de-ar ţâşni din vitezometru
melodia care ne trezeşte dimineaţa
şi
furnicile.
Terase
Ai servi la masa mea:
dacă nuanţa aluniţelor
sub umbrela pătată de porumbei (aciuaţi
după ce au scăpat
de la circ)
este galbenul berii (spumă lăsată de valuri şi alge),
iar tu eşti gata să-mi aduci extra muştar pentru mici,
şi să iei fără zel comanda, să mesteci gumă, să fredonezi.
Te foloseşti de acest şiretlic de teamă să nu ţi se ghicească mila
faţă de beţivi (grăsani majoritatea) uită
în ce s-ar transforma ea dacă:
am să-ţi dăruiesc bilete la staţiune
am să le strecor după tejghea (acolo cu sictir îţi faci unghiile)
voi mai cere un rând şi încă un rând
până la sfârşitul programului
fără împachetări cu nămol şi băi-n apă sărată,
n-aş putea să îngenunchez în faţa de icter a nopţii.
Capsa
Întotdeauna branulele ţi-au provocat panică.
Nu te-ai mai mişcat, nu te-ai mai spălat,
te-ai gândit serios la prezenţa handicapului:
o bucată de plastic retezată prin care să treci un şiret.
Legăturile vechi slăbesc precum legăturile noi.
Nu da mâna cu nimeni, nu memora nume.
Cablurile înnodate care strică fotografiile turiştilor
te vor opri şi te vor convinge să mănânci un covrig în plus.
Din ce unghi ai privi
la finalul zilei doar măturătorii de stradă ies din cadru
târând după ei tomberoanele,
nişte perfuzii de glucoză.
Tabla
În pământ trupul tău o piesă lego
se aşază etanş între celelalte
se contorsionează. Cubul Rubik
pentru microbi alias viermi
n-o să te mai recunosc.
Poate da, am să ajung acolo sus,
zeii îmi vor da un rebus
cu date din viaţa ta.
Trebuie să te învăţ pe dinafară!
Sub pământ cubul se va răsuci şi răsuci şi răsuci.
Articole Inrudite
