Ediția Pound de la Humanitas. Primul volum
„Prezenta ediție din opera lui Ezra Pound este concepută în patru volume. Primul volum acoperă poezia de până la Cantos (Poezii 1908-1920), al doilea volum cuprinde două importante eseuri de ideologie literară (ABC of Reading, 1934; Guide to Kulchur, 1938), iar ultimele două volume adună seria integrală a Cantos-urilor (inclusiv cele două Cantos scrise în italiană). Ediția este concepută și realizată de mine, iar traducerea textelor lui Pound este realizată de Radu Vancu (este, deci, o ediție Patapievici-Vancu).
Majoritatea textelor lui Ezra Pound din acest volum au fost traduse de Radu Vancu, cu excepția a unsprezece poeme (printre care Hugh Selwyn Mauberley) pe care, în semn de omagiu, le-am preluat din traducerile deja publicate de Mircea Ivănescu”.
(din „Nota asupra ediției” de H.-R. Patapievici)
Încă ceva: fără Denisa Comanescu & Andreea Rasuceanu, cartea nu doar că nu ar fi arătat așa profesionist - dar nu ar fi arătat deloc. Văzându-le cât de impecabil lucrează, mi-am spus deseori că meseria de redactor de carte, în înțelesul ei deplin, e încă alive & kicking și la noi. Reverențe & mulțumiri.
Primul volum este deja pe pagina de 'In pregatire' la Humanitas Fiction (http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/in_pregatire), celelalte 3 volume urmeaza sa apara in restul anului 2015 sau este un proiect pe mai multi ani? Multumesc.
Vor apărea, sper, câte unul pe an - adică volumul de eseuri la anul, iar cele două volume de „Cantos” fie amândouă în 2017, fie câte unul pe an, în 2017 și 2018. Asta, dacă merge totul ca uns. :)
Guy Scarpetta a scris un excelent eseu despre Ezra Pound (Elogiu cosmopolitismului, Polirom, 1997)
...şi pe care, bănuiesc, le veţi peria serios, ca el, fascistul, să se încadreze în patul procustian al anarhismului. Bleah!
Lumea a fost creată în urma unei călătorii.
Începând cu Enuma Eliș („Când sus”), lumea a devenit reală datorită unor forțe primitive și primul greu călător (știut de mine) a fost Ghilgameș care a luat aceste forțe asupra sieși și astfel drumul spre nemurire a fost început în urma unei mari prietenii (cu prietenul său inuman Enkindu).
Este foarte greu să explici unui public de ce Byron a murit în Grecia și Pound la Veneția.
Ambii, fără deosebire de Ocean, au iubit cultura, sâmburele, miezul, ascunzișul, penumbra, nevăzutul, eroul, lupta, înălțimea...
În umbra lictorilor ce înconjoară consulul sau împăratul roman, fasciile ascund securi tăioase, briciuri cum spunem azi, semnul violenței este încununat cu frunze de laur, bivalență a puterii, ambivalență a înțelegerii, a coabitării, a toleranței, a forței asupra extremismului. În final alții au înțeles altceva.
Cum îl citim pe Pound, contează de fapt, pentru că se pare îl citesc prea puțini cu adevărat.
Trimiteți un comentariu