Andrei C. Șerban, „Coregrafii” (Charmides, 2015)

Tocmai ce a apărut, la Charmides, debutul în poezie al lui Andrei C. Șerban, Coregrafii - și e tipic pentru genul de ironie practicat de Andrei că, deși titlul pare a trimite înspre zona grațiosului, cartea e compusă din două cicluri intitulate Coregrafia înecului și Coregrafia execuției.
Născut în 1990, Andrei C. Șerban e cea mai organizată minte critică a cenaclului Zona nouă; ține cronică literară în Timpul, Euphorion, Poesis internațional, Zona nouă, iar numele lui s-a impus deja, fiind o garanție a credibilității. Exersat și în zona prozei (borgesiene, adică înșelător raționaliste), Andrei s-a revelat în ultimul an și ca poet, complet individualizat în raport cu congenerii lui – fiind mai echilibrat (ceea ce în poezie desigur că e periculos), dar cu efecte de profunzime surprinzătoare – ca și când un acrobat raționalist ar descrie cu un ton aparent rece, în vreme ce merge pe frânghie, hăul pe care tocmai îl traversează. 
E al patrulea debut în poezie din Zona nouă - după Anatol Grosu, Krista Szocs și Ioan Șerbu. Antecesorii lui au fost, cum se știe, foarte bine primiți; și nu mă îndoiesc că și el, atât de diferit de ei, dar la fel de bun, va fi primit tot astfel.