De mâine, poezia e iar la Bistrița!
Abia aștept să ajung acolo.
Ca-n fiecare an, bistrițenii au adunat acolo atâta energie poetică, încât îți umple bateriile pentru ani. Cât de lungi.
De altfel, o spune chiar și Einstein:
E = mc2
Adică, tradus:
E(nergia poetică) = M(ălaicu) x C(oman) la pătrat
(fiindcă Dan Coman x Nina Coman = Coman la pătrat, firește!)
Bref, iată care ar putea fi logo-ul festivalului:
Cititor, energizează-ți creierul!
Asta fac, scriitorule!
Vă citesc, mă energizez și, uneori, mă enervez!
Și acum să scandalizez!
Uneori, nu înțeleg poezia contemporană (vezi Rita Chirian).
Alteori, nu vreau s-o înțeleg (tot Rita, dar și mulți alții / am o obsesie cu Rita, pare-se).
Am senzația că se creează limbaje noi care se îndepărtează de spiritul poetic.
Am senzația unei abstractizări forțate, a unui colaj (aparent?) arbitrar de imagini și idei, a unei logici reinventate de dragul reinventării.
Nu cred că-mi lipsește subtilitatea. Cel mai probabil, educația culturală.
Citesc recenzii (ale tale, ale lui Soviany, de ex.) și am impresia că înțeleg din ce în ce mai bine poezia actuală, apoi mă întorc în mine și încă nu mă regăsesc pe deplin în formulele actuale.
Eu sunt neadaptatul. Poezia nu e decât pentru niște aleși genetic și pentru cei ce își exersează talentul prin sute-mii de încercări.
Aștept să mai treacă zece ani, douăzeci, sunt curios care
dintre poeții actuali
vor intra în manuale, în conștiința publicului.
Deci, care vor Rămâne.
Să nu las o senzație eronată: toți au și poezii pe care le recitesc cu aceeași intensă plăcere de fiecare dată. Proba recitirii este fundamentală.
Fericiți cei care n-o să intre în manuale! :)
Trimiteți un comentariu