Ioan Șerbu, „Lego” (fragmente)
Scriam acum câteva zile despre debuturile celor doi laureați ale premiilor Mușina, Sabina Comșa (Toți ceilalți apropiați) & Ioan Șerbu (Lego), ambele ieșite recent la Tracus Arte.
L-am rugat pe Ioan Șerbu să-mi trimită varianta electronică a cărții lui, aleg din ea mai jos câteva poeme. Sunt din secțiunile 1 și 3 ale cărții; a doua secțiune e compusă din caligrame haioase & witty, cum n-am văzut în literatura noastră (nu doar în cea recentă, vreau să spun); din păcate, nu s-au transferat ca lumea în Word. Așa că va trebui să căutați cartea. :)
Cum n-am adresa de mail a Sabinei Comșa, o rog aici: Sabina, dacă vrei, trimite-mi cartea ta în Word - m-aș bucura să pot pune aici câteva poeme din ea.
Ioan Șerbu, Lego (fragmente)
delikat
intră tristețea-n mine ca un
schimbător într-a-ntâia
sparge organele mici derapează peste pietoni
umerii strânși tremură
cum capacul peste o supă la fiert
găină de casă
dinți falși
la masa ovală de care mă sprijin
rar se întâmplă ceva
multe pete pe ochi în momentele-n care-ar fi bine să văd
mai bine începe altfel
cum e să ai răul în tine
și pe o muzică oribil de frumoasă
să ștergi visele ușurele care ți-ar putea face
o dimineață cu totul și cu totul albastră?
cum e ca dinții impecabil de albi să fie îndreptați în altă direcție?
cum e să te minți pentru că nu ai curaj să te întrebi
de 18 ori la rând cine ești?
când al 19-lea șobolan ronțăie la stomacul tău
trăiești fiindcă nu mai ai altceva de făcut
sentimental.
mai bine zi din viața ta
când pe mâinile fragile cade puțin soare și puțină
umbră
sucul de fructe nu ajută electrocasnicele nu ajută
înotul până la epuizare performanța la muncă facebookul
nu ajută
coloana vertebrală de lemn sucul gastric din gură
mă înțepenesc lângă masa ovală
de care mă sprijin
când ochii refuză să privească în obiectiv
și îmbrăcămintea bicoloră închide fermoarul
sunetul ascuțit din măsele dispare încet
o dată cu toate celelalte
mai bine taie
strofa de mai sus
apoi văd
mobila sufrageriei e de fațadă
pantofii cu care vin în vizită la tine și intențiile mele bune
sunt de fațadă
stau la masa ovală
fumez țigările prietenului în apartamentul prietenei
întunericul se crapă și în curând
va continua să nu se întâmple nimic
încă nu am putut decide dacă eu
în totalitate
sunt de fațadă
mai bine
termină
mă ridic de la masa ovală și de mână cu tine
niște copii de 30 de ani
facem o plimbare printr-un oraș oarecare
ne cazăm într-un hotel oarecare
cu o cadă încăpătoare la baie
în care încercăm să rămânem lucizi în timp ce
hemoroizii noștri se transformă-n haribo
dilemă
și tu
tu ce-ai face dacă în drumul tău spre casă
de la sală – numai bine să fii deja încălzit
măcar corpore = sano că mintea = floricele
și când zic mintea mă refer la gândurile ca niște musculițe
concentrate în jurul prietenei tale
cu care vei vorbi în 10 minute pe skype
că ochii se uită pixelii nu
ea fiind în Germania cu o bursă doctorală
destul de bine plătită de altfel
1200 de euro pe lună ar putea face economii serioase
cum ziceau educatorii financiari și bunică-ta
înainte să vă-mbătați la priveghi
evident că și tu trebuie să strângi cureaua pentru echilibru
deși nu poți atât chiar ați avut discuții și certuri pe faza asta
poate ajungeți și la psiholog ați avea nevoie
mai sunt multe isterii minciuniși vise cu accidente
în apartamentul ăla
dar poate cel mai grav e un subconștient
insuficient sondat de fapt plin
deprieteni singuratici ca tine
în timp ce la teste „îți place să socializezi”
să notezi citate precum „cuvintele devin carne”
atunci de ce n-ar fi subconștientul tău eternal sunshine of the
spotless mind
și chiar știi un psiholog bun la care s-a dus un coleg
cu nevastă-sa și fiică-sa de 4 ani agresivo-autistă
și specialistul le-a spus copilul e perfect sănătos dar doamna are probleme
grave
ultraprotectoare bisericoasă cine știe ce traume
de asta nu mai doarme ea-n pat cu dumneavoastră ci cu fiica de 4 ani de
zile
dar dacă pe voi vă vindecă omul
nea sandu 55 de ani studii în state diplome pe pereți
așa cum ai mai văzut tu titluri în ramă
un alt argument că actul privat devine public
chiar politic dacă știi cum să-l vinzi pe când tu
ascunzi cu mândrie în sertar orice semn de recunoaștere
fiindcă la bază e firește nevoia de siguranță
în fine dacă vă vindecă o să faceți
acele economii 5 ani conform planului
să cumpărați două apartamente să trăiți din chirii
și gata cursa șobolanului = serviciu și rate
program și șefi
ce bună ar mai fi un pic de libertate dar ai grijă copile
nu toți se descurcă frate-tu s-a crezut mare afacerist
acum nu mai e
tu la fel ai dat chix iar alții
uite ce bani învârt oricum i-au furat
dar nici s-o duci din bursă-n bursă 5 ani nu e viață
să n-ai tu un pat al tău pe care să te întinzi seara
că-n paturi străine dormi obosit și te trezești tot
obosit
noroc că ei îi place să călătorească
să vadă lumea chiar te-ar putea părăsi pentru ea că ție
îți place mai degrabă să citești să scrii poeme și nu că de mâine
nu te-ai da pe proză dacă ai reuși să fii Cărtărescu
instrumentul viselor tale doar că tu nu-ți aduci aminte de nimic cu mici
excepții
povestite și ălea cui nu trebuie
vise erotice povestite unei străine când străina era-n vis
și dacă n-ai fi văzut la filme să înveți cum se face
cum se spune mult fără să zici nimic dar să se-nțeleagă tot
cum se bate un cui cum se mănâncă frumos cum se vorbește
numai întrebat
cum se stă cu fundul într-o singură luntre ca Patzaichin
cum se obține erecția finală ca Minovici
pe când în spitalul tău se ia șpagă
se îmbracă halate pe pielea goală se exorcizează animale
dar teoretic încă îți e bine bifezi chestionare
ții statusul pe available te lași sodomizat de like-uri
și uite așa
mai ia semnificantul o gură de semnificat vorba poetului
a trăit a murit
miluiește doamne pe robul tău spuneau la înmormântare
te-ai dus și tu cu buzunarele pline de condoleanțe
fără să știi cum sau când să le scoți
și hop-țop ai îmbrățișat-o pe fiică-sa de parcă ai cunoaște-o de-o viață
c-așa ai văzut tu că fac toți ăia din fața ta
deși ei toți erau prietenii ei dar tu nu știai atunci
sau te prefăceai că nu știi
acum ai proceda la fel
adevăr2
am ascultat un poem al Anei Donțu
am zis ca-i o prostie
studenții Vancu și Terian credeau
că-i cel mai bun poem
eram sigur că și ei vorbesc
prostii doar că le spun frumos
aflând cine sunt Vancu și Terian
am mormăit ceva indescifrabil
care ar fi putut să însemne orice
am crezut că pe Dósa l-a stricat
America citind American Experience
am aflat din câteva cronici că Dósa-i cel mai
bun poet de azi
apoi am scris poezii cu DEX-ul
de frica gramaticii
am citit Ulise n-am înțeles nimic
și am renunțat
invidios pe cei care l-au
terminat
am tăcut când taică-meu a zis
părinții nu-i poți schimba
dar mi-am dorit asta
în timp ce-mi îmbățișam prietena și mă
gândeam la altă fată
am avut un jurnal în liceu pe
prima pagină am scris
sincer până la sânge totul sau
nimic în fine
un dicton important de genul
acesta
apoi am șters când m-am masturbat
până la urmă i-am dat foc fiindcă
avea
prea multe ștersături
mi-a fost rușine că am fost
virgin până la 19 ani
și atunci am plătit
mă prefac că nu vreau să fiu cel
mai bun
mă prefac că nu-mi pasăcând
primesc laude
măcar să fac un almanah
al vieții mele dramatice
Articole Inrudite
