vineri, 23 martie 2012

Mircea Ivănescu la Sibiu [de fapt, numai surâsul lui]























Sâmbătă, de la 6, la librăria Humanitas, voi vorbi alături de Dumitru Chioaru, Al. Cistelecan, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu despre Mircea Ivănescu - mai exact, despre cartea rezultată din dialogul purtat între Mircea Ivănescu şi Gabriel Liiceanu anul trecut, în lunile dinaintea morţii minunatului creator al lui Mopete.
Cât despre Mopete însuşi, e cu siguranţă foarte stânjenit văzând desfăşurarea aceasta aşa de amplă de forţe care-l vizează. Şi cred că, dacă o să fim atenţi, o să-l putem vedea cum roşeşte. Iar privirea lui, plină de dioptrii şi iubire, de o blândă şi feroce autoironie, va pluti peste noi ca surâsul unui genial motan de Cheshire.
Ei, dar e doar surâsul lui M.I., veţi spune, nu-i M.I. de-a binelea. Iar răspunsul vine imediat: orişicâtuşi de puţin, contează enorm. :)

[Ca notă de subsol pentru studioşi:]

cântec de adormit elefantul

                                                                       (din volumul de debut Versuri, 1968)

cu grijă întâi, să-i aşezi umbra
în nişa peretelui – fii
atentă la aburtii străvezii
ai gândului lui singuratec, la sumbra

încreţire a pielei pahidermatice
după umeri – să ştii
că din colţii lui, noiţe hieratice
urcă pentru degetele tale portocalii.

            orişicâtuşi de puţin te-ai mişca,
            să ştii, contează enorm,
            chiar şi cei mai calmi elefanţi
            îşi tremură trompa când dorm.

jocul apelor lângă tine
ale somnului, aşteptând
destrămarea celor mai fine
cearcăne ale celui din urmă gând

până adoarme, şi se întoarce
imaginea clipind obosit,
şi ceasul se rotunjeşte şi toarce
câte-un minut clipocit.

orişicâtuşi de puţin te-ai foi
contează enorm
elefanţii aud
şi când dorm.

când netezeşti cuvertura
mai ales, fii cu grijă
dacă-i tresare urechea, de-a dura
se va rostogoli – şi furişe –

pe carourile ei, cu cuprins
diferit, ascultarea lui străvezie,
ascunzişurile muntelui stins
el le ştie.

            orişicâtuşi de puţin contează enorm
            elefanţii când dorm.

7 comentarii:

ana alfianu 23 martie 2012, 09:43  

cu ce să răspundem decât cu :)

Radu Vancu 23 martie 2012, 09:49  

Păi atunci nici eu nu-ţi pot răspunde decât aşa: "ei, codano, :) să-ţi fie inima, după cum ţi-e şi căutătura" :)

ioana 23 martie 2012, 14:34  

- as vrea sa vina o zi in care sa citesc o carte scrisa de dv despre M. I.

Radu Vancu 23 martie 2012, 14:42  

Şi eu, dragă Ioana. :)

Ady 23 martie 2012, 16:12  

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere
35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Anonim,  27 martie 2012, 14:44  

"orişicîtuşi de puţin, contează destul de mult..." că albatrosul numit m.i ne zâmbeşte de undeva, din eter. Un zâmbet... "felin"? oximoronic?! adică "de o feroce blândeţe"...

Radu Vancu 27 martie 2012, 15:49  

Aşa e - cumplit ca surâsul celui mai blând înger (căci "fiecare înger e cumplit", cum spune acolo poetul austriac). :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS