vineri, 10 decembrie 2010

Istanbul. Flashuri

Pescăruşii croşetând traiectorii baroce în jurul minaretelor Moscheii Albastre (seara, când pescăruşii păreau lilieci giganţi, imaginea era un trailer dintr-un Lord of the Rings oriental).
Privirea de o blândeţe meivănesciană a minunatului poet turc Gokcenur C.
Privirea de o inteligenţă ascuţită, dar paşnică, precum un iatagan în teacă, a celuilalt poet turc exemplar, Efe Duyan.
Negustorii de lângă Aya Sophia, supărându-se că nu le dai 45 de lire pentru un şal pe care-l negociaseşi de la 15 la 10 .
Ceainăria cu narghilele, unde turci deghizaţi în costume occidentale se înghesuie pe bănci înguste de lemn negeluit ca să poată trage fumul dulceag din viscerele colorate.
Drumul spre Taksim, cu faţadele somptuoase contrapunctate de sforile cu haine întinse între ferestrele caselor de pe străzile laterale.
Uriaşa piaţă centrală din Taksim, pe care o ştiam din imaginile cu fanii turci celebrând victoriile din Champions League, ca acum să aflu că acest loc al bucuriei e de fapt Tien An Men-ul lor, locul în care revoltele populare erau înecate în propriul lor sânge de regimurile militare.
British Council-ul, unde urma să citim noi, dacă suicide bomberul kurd nu s-ar fi aruncat cu o jumate de oră mai devreme peste cei doi poliţişti, rănindu-i pe ei şi alţi şapte oameni.
Recepţionerul oprindu-mă noaptea şi cerându-mi poeme de-ale mele în turcă; maniera pasionată în care vorbea despre poezie şi despre poeţi în germană, îmi era greu să-l urmăresc, dar ştiam că doar printr-un miracol aş putea găsi la noi un om fără studii care să iubească într-atât poezia; apoi mi-am amintit de sudorul Ilie, prietenul meu care mi-a pus în braţe "Nostalgia", "Levantul", pe Ioan Es. Pop şi pe Cristian Popescu, m-am liniştit şi am început să înţeleg limpede germana.
Bazilica subterană construită la 532 de Iustinian, mai năucitoare chiar decât Aya Sophia, varianta ei în imaginarul nocturn, de fapt.
Plimbarea cu Gokce şi cu Efe pe strada Iktilal, a Libertăţii adică; intrarea, la invitaţia lor, în biserica St. George; lumânările cumpărate de ei pentru toţi trei şi aprinse atât de firesc, încât nu m-ar fi mirat să-şi facă şi cruce.
Ceaiul băut cu ei doi pe aceeaşi stradă; "Sebastian în vis" scos de ei din geantă, cererea lor de a traduce pe loc în engleză începutul, traducerea în turcă făcută tot pe loc; cuvântul-refren bebelak.
Palatul Cirragan, pe malul Bosforului, unde s-a deschis Festivalul de Literatură; în 1876, sultanul Murat al V-lea a fost arestat de generali, declarat nebun şi condamant să nu iasă din palat până la sfârşitul vieţii; a mai trăit vreo treizeci de ani în colivia asta aurită, cu tot haremul (şi cu soacrele haremului?).
Piaţa de peşte din Kadikoy, de pe ţărmul asiatic, cu turci urlând prietenos din rărunchi şi stropind cu apă peştii; apa aburind peste peşti ca un surogat de mare.
Poemul lui Gokce despre dragoste.
Sala de mese a hotelului, la ultimul etaj, cu glasvandul dând înspre marea luminoasă, senină şi dură ca poemul lui Gokce despre dragoste.
Istanbulul, lucind ca un jărăgai cu 20 de milioane de vreascuri sub geamul oval al avionului.

9 comentarii:

ana alfianu 10 decembrie 2010 la 14:08  

cred c-ar trebui să te "faci" scriitor :)

Radu Vancu 10 decembrie 2010 la 14:09  

Nu ştiu ce să zic, nu m-aş băga, e meserie grea...

ana alfianu 10 decembrie 2010 la 14:13  

ei, păi încerci şi-apoi vezi tu ce şi cum :p io zic că promiţi.

george geacăr 10 decembrie 2010 la 18:07  

te cam plimbi! si le cam scrii. uite, eu n/am ajuns la istanbul...

Radu Vancu 10 decembrie 2010 la 19:26  

Păi, după povestea cu prezumţia de turcodescendenţă (într-o postare de pe blogul dvs.), sunt sigur c-o să ajungeţi! :)

Anonim,  13 decembrie 2010 la 09:52  

abia astept sa ajung si eu la Stambul. tot ce povestesti cu atata melancolie am vazut si eu de atatea ori in inchipuire... uite cum poezia leaga cele mai indepartate taramuri..

Radu Vancu 13 decembrie 2010 la 11:32  

Cum? Vreţi să insinuaţi că un anume Kostas Venetis n-a fost nicicând la Stambul? Nu vă fie cu supărare, dar mie unul asta mi se pare aproape o calomnie! :)

Radu Vancu 22 decembrie 2010 la 01:41  

mais kostas, c'est pas vous?! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS