luni, 3 mai 2010

Poesis International

Înţeleg de la Claudiu Komartin că, alături de Ion Mureşan, Attila Balazs, Robert Şerban şi Felix Nicolau, pregăteşte o revistă serioasă de poezie - anume "Poesis International". Va apărea trimestrial, la Satu Mare.
Ca orice revistă serioasă, va cuprinde şi dosare tematice, primul număr tocând firoscos "Sfârşitul ierarhiilor literare". Reproduc aici, cu acordul lui Claudiu, răspunsul meu.

Discuţia privind sfârşitul ierarhiilor literare, disoluţionismul, să-i zic aşa, nu e în nici un caz o generalizare a aceleia privind revizionismul. Strâns legat de bătăliile canonice postdecembriste, cel din urmă este, până la urmă, un avatar al epistemei moderniste, întrucât proiectul recanonizării e expresia unei gândiri tari, pentru care edificarea canonului e teleologia literaturii înseşi, pe când disoluţionismul implică, pe stil postmodern, pulverizarea oricărui canon, fie el oficial sau alternativ, ducând astfel până la implicaţiile ultime premisele gândirii slabe.
Canonul pulverulent, canonul făcut praf şi pulbere – sigur, sună atracţios şi terifiant, ca acea invitaţie a lui Nietzsche la filosofarea cu ciocanul. Însă tolerantul, blândul spirit postmodern nu empatizează cu frenezia avangardistă a demolării de plăcere; barosul epistemic bufneşte din raţiuni de utilitate, aplicat sistematic (şi întru... sistematizare) pe toate Casele Poporului canonice, pentru a le folosi molozul (şi el tot canonic, fireşte) la reconstrucţie.
Însă arhitecţii postmoderni nu au în minte o altă Casă a Poporului. Sfârşitul ierarhiilor nu înseamnă reierarhizare, după cum nici anarhie. Materia reciclată e reasamblată într-o structură în care nici o parte nu prevalează asupra întregului, ori asupra alteia. Literatura nu există pentru a intra sub formă de roman într-o Istorie, ci e mai degrabă un poem în care fireşte că există versuri mai intense sau mai neutre, dar nici unul dintre ele nu poate fi scos fără a fragiliza întregul. Scriitorii nu sunt personaje principale, secundare ori episodice distribuite astfel după fantezia Criticului, putând fi aşezate la o adică la index sau la „autori de dicţionar”, ci strofe sau versuri (sau chiar hemistihuri) strict necesare, peste care nu se poate nicicum sări (pentru că poezia, din fericire, nu e rezumabilă de către nici un Critic). Iar o jumătate de vers e, se înţelege, la fel de indispensabilă ca o sextină.
În ce mă priveşte, prefer să fiu o virgulă într-un astfel de poem decât o piatră în vreo Casă a Poporului.

10 comentarii:

Mugur Grosu 3 mai 2010, 12:34  

fumos şi adevărat
şi eu tot pe virgulă merg,
şi pe rolul anonim al respiraţiei în revoluţii şi imnuri de trompetă albastră
punctul pustieşte locul :)

strelnikov 3 mai 2010, 13:24  

uh, sa nu vrei sa fii piatra?!

Radu Vancu 3 mai 2010, 14:33  

@ Mugur: Bine, te las pe tine să fii virgulă, eu o să fiu atunci apostrof :)

@ Strelnikov: Păi nu, de vreme ce nici lui Fritz N. nu-i plăceau, le lua la mărunţit cu barosul. Şi decât să se înfurie mustăciosul pe mine...

strelnikov 3 mai 2010, 21:19  

Mick needs to know what hes going to do tomorrow. me, im just happy to wake up and see whos hanging around. Mick's rock, im roll.

[Keith Richards in Stones in Exile]

Micawber 3 mai 2010, 22:48  

Cred ca lucrurile stau, in buna masura, prozaic de simplu si nu vad de ce le-am complica prea tare (macar in spirit occamian), chit ca am vrea sa rostim lucruri mai adanci.

Inteleg ca niste insi lanseaza o revista. Daca o incep cumintel si conformist, n-au facut nicio branza. Nu creeaza buzz, ca sa zic asa. Nu creezi buzz, nu existi. Si sa nu vina cineva sa spuna ca asemenea principii (odioase) nu se aplica in lumea literelor :)

In rest, dupa o vreme n-o sa mai stie nici dracu' de la ce a pornit totul, dar se vor fi facut cunoscuti.

Radu Vancu 4 mai 2010, 01:25  

@ Strelnikov: Da, ar fi un argument zdrobitor, dacă în cazul ăsta piatra n-ar fi în acelaşi timp un poem :)

@ Micawber: Aveţi, desigur, libertatea să credeţi ce vreţi, dar sunt nevoit să constat că de data asta nu v-aţi făcut temele înainte de a vorbi - cum destui critici serioşi spun că Ion Mureşan ar fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români de azi (ba unii zic chiar cel mai important), încât e rizibil să spui despre el că vrea să se facă cunoscut, aş conchide "prozaic de simplu" că, mânuit neîndemânatic, nici măcar briciul lui Occam nu poate rade barba lui I. M.

miruna vlada 5 mai 2010, 12:33  

draga radu
te asteptam cu bucurie la primul Targ al Cartii de Poezie. vei avea si lectura :)
www.targuldepoezie.wordpress.com

Radu Vancu 5 mai 2010, 12:58  

Miruna, abia aştept să ne vedem, să vedem cum ne stă ca târgoveţi! :)

Micawber 6 mai 2010, 17:29  

Imi place mult sa fiu prins cu temele nefacute, prefer asa, decat sa-mi iasa renume de tocilar, daca vreti :)

Oricum (spun asta nu pentru a salva proasta impresie, desigur) ma referisem nu la o persoana (sau opera), ci la revista de care pomeneati atunci cand scrisesem ca e vorba de a te face cunoscut si de a crea buzz. Probabil m-am exprimat confuz.

Radu Vancu 6 mai 2010, 18:31  

Atunci aşa să fie, să facă atâta buzz încât să ajungă cu toţii boierii minţii poetice autohtone! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS