Două notițe despre distrugere
Mi s-a părut că nu merită nici o reacţie textul în care Alex. Ştefănescu înţelege să-i ia apărarea lui Nicolae Manolescu tratandu-i în bloc pe semnatarii Apelului drept mediocri, alcoolici, resentimentari ș.a.m.d. Cum nu pot însă să refuz nimic Ioanei Both, care mi-a cerut o părere, iat-o: dacă după Nicolae Manolescu, oricum ar fi el acum, rămân un raft de cărţi, Cenaclul de Luni, generaţii de studenţi etc., după Alex. Ştefănescu nu rămâne absolut nimic. Nici măcar o carte cât de cât lizibilă. Pe de altă parte, acest fapt îl face să nu aibă anvergură nici în rău; Alex. Ştefănescu e faţă de Nicolae Manolescu ceea ce e Lilian Zamfiroiu faţă de Andrei Marga. Sau, schimbând ce e de schimbat, ceea ce e, faţă de Mircea Cărtărescu, Gabriel Chifu. Cu care, aşadar, nu-i de mirare că se solidarizează.
Oarecum în aceeaşi ordine de idei - au dărâmat casa lui Mircea Ivănescu.
Acolo unde era înainte atâta iubire, acum e doar un excavator micuţ.
„Alex. Ştefănescu e faţă de Nicolae Manolescu ceea ce e Lilian Zamfiroiu faţă de Andrei Marga” - cea mai inside joke din ne-lumea noastra literara, ea insasi un inside joke?
Mi-a placut Cum te poti rata ca scriitor; ca sa fiu rau, takes one to know one.
Am cautat vreo 3 minute articolul 'mnealui, dar nu-l stie google. Daca sunteti bun sa dati un link, atata bucurie am si eu: sa-i vad pe altii cum isi baga unghia in gat.
http://fdl.ro/2015/02/reactia-talibanilor-azi-alex-stefanescu/
Anonim: A scris pe FB, de asta nu a putut găsi Google textul.
Da, aveți dreptate - toată literatura contemporană e un inside joke într-o lume de se măsură cu cotul.
Ah, într-adevăr - textul lui ALex. Ștefănescu e reprodus integral la linkul postat de Claudiu Komartin mai sus.
Ah, pe facebook, influenta confluenta a catpics, b00bs, cringe stories, 21st century marketing si, mai nou, replici acide literar-critice. Distractiv; mersi de link.
Incredibil!
A fost dărîmată (şi) casa lui Mircea Ivănescu!
Din păcate, nu m-am înşelat atunci cînd, la plecarea lui din lumea asta "sublunară", am scris (cu tristeţe vinovată, am explicat atunci de ce) că "nu voi mai putea veni niciodată în Sibiul lui Mircea Ivănescu"!
Cu atît mai scumpe îmi sunt acum cele cîteva fotografii luate la înmormîntarea lui MI, în curtea casei lui, de poetul Leo Butnaru, pe care a avut generozitatea de a mi le trimite, ca o consolare pentru absenţa mea...
Așa e: ca de obicei, nu v-ați înșelat.
Trimiteți un comentariu