vineri, 15 aprilie 2011

"Zona nouă". Vlad Pojoga

Vlad e  elev în clasa a XII-a  a XI-a la Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" din Sibiu.
Şi, bineînţeles, membru al cenaclului "Zona nouă".
Iată câteva texte de-ale lui. Ar fi minunat dacă v-aţi găsi resursele de timp şi de generozitate demonstrate la textele Irinei Brumă.

Vlad Pojoga

***

ies în mijlocul străzii
                        desculţ.
îmi degeră tălpile şi se
                        încrustează în gheaţă
cum se lipeşte capul unei fetiţe evreice
de o lespede de la Auschwitz.

elemente de decor ale decorului.

***

vei intra  într-o cazarmă veche
                        un cub
de metal fără podea.
vei vedea milioane de bărbaţi
aliniaţi ca nişte roboţi pe
                        linia de producţie,
                        păroşi şi nespălaţi,
cu miros de glonţ sub unghii
împlântând furculiţa
            în hălci crude de carne.

şi atunci vei
 î-n-ţ-e-l-e-g-e

nu eşti un cadavru.

***

cu picioarele şi cu capul
între genunchi
stătea în mijlocul
camerei cu pereţi albi
şi mă aştepta
să fugim împreună
zice ea cu ochii plini de amfetamină
şi în fiecare clipă la 11
la 3 mai târziu

lumea îi mânca puţin din creier

***

când te vei uita în oglindă
şi mă vei vedea
atunci să fugi.

***

fug pe străzi de noroi ca-n londra.
văd cupluri de îndrăgostiţi
stalin mănâncă la mcdonalds.
au pavat cerul
pui mâna pe bulevard şi îl ridici
la 90 de grade.  şi tot aşa până o să vezi
că eşti 61 de kile de invizibilitate
într-o minte fără dimensiuni.

***

în fântâna secată un copil chel
ca un Kremlin într-o filmare alb-negru.
vlaaaaaaaaaaaaad
hai aici.
            hai acolo.
ascunde-te de ei,
            sănuteprindă
am o cameră plină cu scheletele mele
unde eşti în siguranţă.
unde mănânci falange
în patul tău.
şi n-o să-ţi mai fie frică.
            aşa cum mie îmi e.

***

când îşi fixează ochii
în mijlocul ochilor mei
îmi simt carnea pe oase
şi apa până la nivelul frunţii.

cu bentiţa ei îmi leg părul
în timp ce hainele mi se transformă în fum.

ea e făcută din fum, nu din carbon.

într-un vagon lung cât părul ei la 17 ani
se sprijină pe conturul mesei şi
inelul ei de chihlimbar se încolăceşte
în jurul inelului meu de fibră
şi îl asfixiază cu aripile.

***

astăzi am văzut un mac.
şi era negru
ca sângele meu ţâşnind
din gura ta.


12 comentarii:

ora25 15 aprilie 2011, 22:35  

nu, nimeni încă? :)

îmi plac multe imagini. există şi stângăcii dar le iau ca elemente de decor ale decorului (vers la care prevăd că am să apelez cu mare plăcere de-acum încolo).

întrebare total offtopic, dar toootal total: despre poezia vizuală se învaţă ceva la şcoală?

Anonim,  16 aprilie 2011, 01:53  

Vlad e in clasa a XI-a, nu a XII-a.

Radu Vancu 16 aprilie 2011, 13:51  

Ora 25: Ce-ar fi poezia fără stângăcii? :) Cât despre poezia vizuală - la Literele din Sibiu nu se face aşa ceva, din câte ştiu nici la Literele de prin alte părţi, poate la facultăţi de arte plastice/vizuale etc. Există la catedra de teatru un curs numit "De la text la imagine scenică", dar e totuşi altceva. Eu am un curs practic pentru anul 3 în care încerc să-i învăţ să vizualizeze imaginea poetică - dar şi ăsta e altceva decât poezie vizuală. Cred că ai fi un profesor asociat excelent pe tema asta.

Anonim: Mulţumesc pentru informaţie, înseamnă că-i revoltător de precoce. :)

o.h. - nevralgii-alimente 16 aprilie 2011, 19:33  

imi place mult acest tip de scris "minimalist" cu forta. stare concentrata fara desfasurari obositoare.
sunt cuvinte de scos sau poate expresii intrebuintate deja in exces, dar asta este ceva normal. daca la varsta lui as fi scris asa... ajungeam departe...hahha... glumeam.
nu este rau deloc... si exista timp pentru prelucrari viitoare.
cred ca se intampla lucruri bune pe acolo. este extraordinar ca acesti copii se pot strange la un loc in timpuri nepropice.

ora25 16 aprilie 2011, 22:09  

nu cumvaaa fără stângăcii ar fi un monstruleţ! :)

aşa-i, la arte vizuale s-ar strecura mai cu spor, ramurile ei figurative fiind oricum mai dese şi mai variate. :) vai, n-aş fi profesor bun pe nicio temă din lume. nici măcar student bun n-aş fi, ştiu sigur.
foarte hipnotic sună cursul tău practic :) îmi închipui că după ce vizualizează imaginea poetică, pocneşti din degete ca să-i extragi din ea. (m-am mai gândit şi la un pescuit pe lac)

Radu Vancu 16 aprilie 2011, 22:11  

o.h. - nevralgii-alimente: Mă bucur tare mult că-ţi place, şi eu cred că tinerii din Zona nouă sunt talentaţi şi pot face lucruri bune. (Iar nick-ul tău e cum nu se poate mai nimerit - nu-s poemele alimente pentru nevralgii? :) )

Radu Vancu 16 aprilie 2011, 22:14  

Ora 25: Ba ai fi un profesor minunat pe materii fundamentale gen illustrated miculprinţology sau visual apolodorosophy, eu le tocesc benevol de ceva vreme pe blogul tău!

sorina,  17 aprilie 2011, 10:10  

aflu pentru prima data de existenta unei zone noi in sibiu si ma bucura :)
imi pare ca uneori ultimele versuri curma poezia prin imagini dur-cliseizante (ca o transpunere bruta a unei imagini de documentar, nefiltrata de aici-si-acumul transmis de primele versuri). degaja forta, dar parca taie brusc un sentiment trait pe jumatate, ca si cum imaginea inmagazinata e strategie de prim rang de a evita o emotie dusa, uneori dureros, pana la capat.
fragmentele de aici se balanseaza intre ipostazele unui observator didactic, care nu mai trebuie sa avertizeze pentru ca iti arata si astfel te poate apara, si un observator al propriilor reactii pentru care imaginile sunt mai difuze, mai organice si nefinalizante. subiectiv, prefer aceasta a doua ipostaza. si si mai subiectiv, voi trece mai vesela prin fata liceului Lazar.

ora25 17 aprilie 2011, 10:44  

:)) am să meditez la temele de micro şi macroprinţologie, foarte frumos le spui.

Radu Vancu 17 aprilie 2011, 21:23  

Sorina: Excelent comentariul, ar putea fi semnat de cei mai buni cronicari de poezie de la noi. :) Şi, mai ales, cred că-l va ajuta mult pe Vlad.

Ora 25: Meditezi, adică dai meditaţii? Şi mai ai loc pe listă? :)

andreidosa 19 aprilie 2011, 23:27  

într-adevăr, sunt multe lucruri care ar merita să fie exprimate mai nuanțat, aici sunt de acord cu sorina. al doilea text începe foarte mișto, ca o distopie, un coșmar de-a lui h.r. giger, dar ar fi mers un final ceva mai subtil. am observat că atât vlad cât și irina au imagini în care creierii sunt mâncați de cineva/ceva. mă întreb dacă aici e vorba de influența nefastă a doctorului hannibal lecter.. alte imagini nereușite: ”în fântâna secată un copil chel/ ca un Kremlin într-o filmare alb-negru” (în mintea mea, cel puțin, nu se face legătura), ”zice ea cu ochii plini de amfetamină” (aici am o problemă cu formularea, mai degrabă).

cel mai mult mi-a plăcut textul cu londra (partea cu invizibilitatea e foarte mișto) și cea cu fata din vagon, deși finalul e puțin încurcat.

Radu Vancu 20 aprilie 2011, 21:59  

Mulţumesc, Andrei, ai un ochi de scrimeur. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS