Nicanor Parra. Trei poeme
M-am jucat traducând trei texte din Nicanor Parra (n. 1914, Chile), acest poet de o autoritate
uriaşă în America Latină; pe lângă faptul că a câştigat o căruţă de premii
(printre care şi Premiul Cervantes), este un personaj-cult în câteva
romane-cult latino, de la cele ale lui Sábato la cele
ale lui Bolaño, să zicem - toţi poeţii din romanele cu pricina, oricât de
anarhişti şi de negri-n cerul gurii ar fi, rostesc numele lui Parra cu un
respect neverosimil.
Şi,
într-adevăr, merită respectul ăsta - fie şi numai dacă ne gândim că, fiind cu
vreo douăzeci de ani mai bătrân decât şaizeciştii noştri, în scris pare cu cel
puţin douăzeci de ani mai tânăr decât cei mai mulţi dintre ei.
Iată,
aşadar, trei antipoeme (cum le numeşte el însuşi) de Nicanor Parra.
De porumbeii
infailibili
Nu scapă statuia niciunui preşedinte
Ne spunea Clara Sandoval
Porumbeii ăia ştiu foarte bine ce fac
S.U.A.
Acolo unde libertatea
e o statuie
Dacă ar fi corect Fidel
ar trebui să creadă în mine
aşa cum cred eu în el:
istoria o să mă absolve
A treia oară
într-o săptămână
când un porumbel se cacă pe mine
bine cel puţin
că vacile nu zboară
Între două femei
o iubeşti pe cea care n-a existat niciodată
Un chilian dintr-o mie
moare de tristeţe
Nimeni n-a văzut vreodată
un poliţist mort
pe stradă
de unde deducem
că fiinţele astea mor în pat
pentru că n-o să ne apucăm să spunem
că sunt nemuritoare
Poezia o termină cu
mine
Nu spun că pun punct la nimic
Nu-mi fac nici o iluzie despre asta
Aş fi vrut să poetizez mai departe
Dar s-a terminat inspiraţia.
Poezia s-a purtat bine
Iar eu m-am purtat oribil de rău.
Ce-aş câştiga dac-aş spune
Că m-am purtat bine
Şi poezia s-a purtat rău
Când se ştie că eu sunt de vină.
Asta merită orice imbecil ca mine!
Poezia s-a purtat bine
Eu m-am purtat oribil de rău
Poezia o termină cu mine
Litany of the Little Bourgeois
If you want to get to the heaven
Of the little bourgeois, you must go
By the road of Art for Art's sake
And swallow a lot of saliva:
The apprenticeship is almost interminable.
A list of what you must learn how to do:
Tie your necktie artistically
Slip your card to the right people
Polish shoes that are already shined
Consult the Venetian mirror
(Head-on and in profile)
Toss down a shot of brandy
Tell a viola from a violin
Receive guests in your pyjamas
Keep your hair from falling
And swallow a lot of saliva
trans. Miller Williams
Nice to have both you & Nicanor here, Gary! :)
You're right, the "Litany of the Little Bourgeois" follows quite naturally the three poems above. I think I'll translate it in Romanian too.
Even though the Spanish original is a bit longer :)
EL PEQUEÑO BURGUÉS
El que quiera llegar al paraíso
Del pequeño burgués tiene que andar
El camino del arte por el arte
Y tragar cantidades de saliva:
El noviciado es casi interminable.
Lista de lo que tiene que saber.
Anudarse con arte la corbata
Deslizar la tarjeta de visita
Sacudirse por lujo los zapatos
Consultar el espejo veneciano
Estudiarse de frente y de perfil
Ingerir una dosis de cognac
Distinguir una viola de un violín
Recibir en pijama a las visitas
Impedir la caída del cabello
Y tragar cantidades de saliva.
Todo tiene que estar en sus archivos.
Si su mujer se entusiasma con otro
Le recomiendo los siguientes trucos:
Afeitarse con hojas de afeitar
Admirar las bellezas naturales
Hacer crujir un trozo de papel
Sostener una charla por teléfono
Disparar con un rifle de salón
Arreglarse las uñas con los dientes
Y tragar cantidades de saliva.
Si desea brillar en los salones
El pequeño burgués
Debe saber andar en cuatro pies
Estornudar y sonreír a un tiempo
Bailar un vals al borde del abismo
Endiosar a los órganos sexuales
Desnudarse delante del espejo
Deshojar una rosa con un lápiz
Y tragar toneladas de saliva.
A todo esto cabe preguntarse
¿Fue Jesucristo un pequeño burgués?
Como se ve, para poder llegar
Al paraíso del pequeño burgués
Hay que ser un acróbata completo:
Para poder llegar al paraíso
Hay que ser un acróbata completo.
¡Con razón el artista verdadero
Se entretiene matando matapiojos!
Para salir del círculo vicioso
Recomiendan el acto gratuito:
Aparecer y desaparecer
Caminar en estado cataléptico
Bailar un vals en un montón de escombros
Acunar un anciano entre los brazos
Sin despegar la vista de su vista
Preguntarle la hora al moribundo
Escupir en el hueco de la mano
Presentarse de frac en los incendios
Arremeter con el cortejo fúnebre
Ir más allá del sexo femenino
Levantar esa losa funeraria
Ver si cultivan árboles adentro
Y atravesar de una vereda a otra
Sin referencias ni al porqué ni al cuándo
Por la sola virtud de la palabra
Con su bigote de galán de cine
A la velocidad del pensamiento
Trimiteți un comentariu