Clujul. Amintiri

[Foto: Medeea Iancu]

Estera, fetiţa Cameliei & a lui Ştefan Manasia, care ieri a făcut un an (ea, nu el, fireşte) - trăsăturile Cameliei şi the sideway glances ale lui Ştefan, un Manasia de jucărie făcut numai din bebeluşenie & gropiţe.
Exemplarul Mihaelei Ursa din Frânghia înflorită, cu coperta a patra şi paginile finale roase cu mare aplicaţie de Moaţa, deja celebra membră canină a familiei Ursa-Pop, model de consumare empatică şi fizică a literaturii.
Eu, făcut ferfeniţă precum Frânghia Moaţei de cuvintele imoral de generoase ale Mihaelei, şi apoi ale lui Alex Goldiş, de la Book Corner.
Fetele Ursa, Mira & Nona, de o frumuseţe meta-hollywoodiană, mai intimidantă decât aura tuturor poeţilor clujeni strânşi unul în altul ca sardelele în încăperea cochetă de la Book Corner (şi apoi, fără seniorii Ion Pop şi Adrian Popescu, în încăperile pline de fum & paranoia din Insomnia).
Conversaţia cât ditamai poemul cu Ruxandra Cesereanu, pe banca din faţa librăriei. Clujencele treceau pe lângă noi, mai frumoase chiar şi decât sârboaicele din Novi Sad, iar noi ne cufundam în traume & sincronicităţi.
Claudiu, vorbind iluminat despre poezie la trei dimineaţa, acasă la Ştefan - peştii din acvariu, policolori ca poemele lui Ştefan, îl ascultau cu gurile căscate, iluminaţi şi ei, dând uşurel din când în când din aripioarele, cum altfel, iluminate.