Sebastian. Cuvinte de înţelepciune (IV)
[Știu că par neverosimile, dar tocmai asta-i aproape frisonant - că sunt. :)]
Treceam cum maşina pe lângă Zoo, Cami era ca de obicei la volan, eu şi Sebastian stăteam, tot ca de obicei, în spate.
Sebastian (făcând semn către clovnul din mâna mea): Uite, clovnule, peste drum e Zoo.
Clovnul: Daaa? Şi au şi urs?
Sebastian: Da, au un urs maaaare.
Clovnul: Brrr, mi-e frică.
Sebastian (patern): Nu trebuie să-ţi fie frică, clovnule - e doar o imagine.
(La care Cami a apăsat pe frână ca-n faţa unui eveniment neprevăzut şi s-a întors să vadă dacă auzise bine. Da, auzise bine şi da, Sebastian e un eveniment din ce în ce mai neprevăzut.)
Sunt grozave ispravile astea si-mi inchipui cat de uimitor trebuie sa fie pentru voi fenomenul asta de copil. Pe de alta parte, nici nu ma asteptam ca, cu parinti ca voi, Sebastian sa nu fi asimilat deja critic Gilbert Durand si Jean Burgos, sa fi invatat Dimov iar de acum sa dea si lectii de poezie Clovnului din mama lui taica-sau. Salutari berlineze si primavara colorata!
Adevărul e că el îmi predă mie seminarii private despre imaginar, nu invers (iar Durand e realmente floare la ureche, el o ia direct de la spaţiul mental ca arc diastaltic între creiere, o grozăvie întreagă). Iar Dimov, da, îi place din prima copilărie, de când adormea cu capul pe burta lui de mag oniric. Aşadar, îmbrăţişări dimoviano-sebastianice Berlinului! :)
[Ana Dragu mi-a trimis o întrebare pe contul de Facebook al lui Cami - şi, cum eu n-am cont Fb, redau mai jos comentariul ei şi răspunsul meu]
Ana Dragu: Ei Radu, eşti tu un tătic prea mic încă. Altfel ai ştii că nu e deloc neverosimil. Probabil şi lui i-a fost frică odată privind un leu într-o cuşcă într-o carte şi mami sau tati i-au spus că nu are de ce să se teamă. E doar o imagine. Pe de altă parte, totul e doar o imagine, deci logica şi clarviziunea lui Sebastian sunt numa bune.Ce e de speriat la adevăr?
Ana, explicaţia ta e foarte aproape de adevăr - m-ai făcut să-mi amintesc cum, citindu-i acum câteva luni o carte cu locomotiva James căreia/căruia-i luaseră foc frânele, i-am spus: "Vezi, Sebastian, aici focul nu arde - e doar o imagine". Aşadar, ca de obicei, ai dreptate. :) [Dar tot aş avea ceva rezerve cât priveşte întrebarea finală - adică adevărul e totuşi al naibii de greu de suportat (ba chiar Marele Mustăcios spunea că valoarea unui om stă în cantitatea de adevăr pe care o suportă - de unde putem înţelege că, după o anumită cantitate de adevăr, te prăbuşeşti...]
Trimiteți un comentariu