Dilema veche, Sacul şi poeticul. Unde este poezia azi?
În numărul de săptămâna asta al Dilemei vechi (cu una dintre cele mai frumoase coperte ever), tema săptămânii e Sacul şi poeticul. Unde este poezia azi?
Dosarul, coordonat de Luiza Vasiliu, e foarte bun, răspund poeţi de prima mână (Ioan Es. Pop, Ana Dragu, Claudiu Komartin, Marin Mălaicu-Hondrari, Andrei Dosa, Sorin Gherguţ), muzicieni-poeţi (Andrei Robin Proca de la Robin and the Backstabbers), critici literari (Ion Pop, Paul Cernat, Alex Goldiş - m-am bucurat să văd că toţi trei îşi aduc aminte de Sebastian în vis), profesori de literatură română (Serinella Zara), filosofi (Cristian Neagoe), jurnalişti (Vlad Odobescu), traducători din poezia română (Martin Woodside, autorul antologiei Of Gentle Wolves, recenzată favorabil şi chiar entuziast în State).
Textul meu e despre antologia Cele mai frumoase poeme din 2010, publicată de Claudiu Komartin şi de mine anul trecut, la editura Tracus Arte. Trebuie să mărturisesc că titlul lui (Un poem bun îţi deşurubează capul) îmi place mai mult decât textul însuşi - asta pentru că a fost ales în redacţie de Luiza. :)
E de citit musai, aşadar. Unde mai pui că tema şi revista se pun reciproc în abis - dacă te întrebi "unde-i poezia azi?", răspunsul e limpede: în Dilema ei veche, unde altundeva?! :)
Ba e in strada, cum afiseaza tot Dilema...
În stradă - şi nu mai puţin în Dilemă! :)
http://chipurile.blogspot.com/2012/04/vorba-vine.html
Am ajuns cu autobuzul, am aprins o tigara si primul lucru pe care l-am discutat a fost despre critici literari. Am pornit de la cat de gretosi sunt cei care practica pupincurismul si am ajuns in cele din urma, unanim, la concluzia ca n-au decat un rol parazitar si ca ceea ce fac ei nu e decat un fel de literatura si ca intr-adevar nu sunt decat niste scriitori ratati toti, niste atarnatori, niste bagatori in seama. Caci baietii astia au inventat niste criterii in baza carora interpreteaza si stabilesc valoarea unei opere literare, asa cum au gasit ei de cuviinta c-ar trebui sa faca, dar daca fiecare opera literara e unica atunci n-ar trebui ca si criteriile de interpretare a ei sa fie unice deci special pentru fiecare opera in parte create si in functie de aceasta? Ba da. Inseamna ca criticii sunt toti niste prosti. Clar. Nu sunt primul care a ajuns la concluzia asta. Cred ca gustul personal al celui care vorbeste despre un text literar este singurul criteriu valid si neipocrit. Si scriitorii care nu au in spatele operei o idee care are legatura cu libertatea, fraternitatea, dragostea, sunt tot niste prosti iar literatura lor e vorbe goale.
De acord. :)
Trimiteți un comentariu