Marius Conkan. Lansare la Cluj, luni, de la 18.30
Una dintre cele mai bune cărţi de poezie din 2012 este Extazul Sfântului Markon a lui Marius Conkan.
O să spun asta la lansarea ei de la Cluj, luni, de la 18.30, la Librăria Book Corner.
Reproduc mai jos cuvintele mele de pe coperta a patra.
Dacă Ianuş & co au luat de beatnici anarhismul şi, în general,
insurgenţa social-politică, Marius Conkan ia de la Ginsberg pathosul vizionar
şi mistic, reîncărcând astfel discursul poetic cu toate atributele demonizate
şi exorcizate (nu cu deplină eficienţă, iată) de vulgata postmodernă autohtonă
– aşa încât poezia din Extazul Sfântului
Markon va fi oraculară, epifanică, vizionară („văd”,
repetă el obsesiv – aşa cum maestrul american repeta obsesiv „am
văzut”), atrasă hipnotic de numinos, pe care-l decriptează în toate faldurile
şi cutele realului, cât de mignone ar fi ele (vorbeşte la un moment dat de
“votca numinoasă” – se cunoaşte că în Clujul lui Conkan își bea votca și Ion
Mureșan). Mizând, ca în poemele ample
ale lui Ginsberg şi ca în imnele liturgice, pe retorica figurilor repetiţiei, tânărul
poet contrage totul în versetele lui aluvionare, juxtapunând bine mersi cele
mai dispare zone ale realului: „Dunărea curgea peste piramida lui Keops şi Burj al
Arab, / peste Vezuviu şi Popocatepetl, / peste grădini de exterminare şi
tancuri mesianice”, „Dunărea curgea peste zidul chinezesc şi oracolul de la
Delphi, / peste Colosseum şi Santa Maria degli Angeli, / peste cimitirul vesel
şi muzeul Madame Tussaud”. În vremuri minimaliste, Marius Conkan e as maximalist as it gets. O frondă pe
care poezia lui o ilustrează, nu încape vorbă, strălucitor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu