Ezra Pound. Patru poeme din Personae
M-am jucat traducând patru poeme din Personae, altele decât cele traduse de Mircea Ivănescu.
Mi-a plăcut să regăsesc calofilia oraculară a lui Pound, de care mă simţeam atât de atras pe la douăzeci şi ceva de ani. E destul de greu de trecut în română calofilia asta fără ca rezultatul să sune declamativ şi poetizant.
Sper să vă placă şi vouă.
Litanie de noapte
Purifiez
nos cœurs!
Da, versurile le-ai revărsat peste mine
în
locuri încântătoare,
Iar splendoarea din Veneţia asta a ta
atât
mi-ai dezvăluit-o
Până când strălucirea ei s-a schimbat în mine
Într-un
fapt de lacrimi.
O, Doamne, ce uriaşă bunătate
vom
fi arătat în timpuri trecute
şi
am uitat-o,
De ne miluieşti cu minunea asta,
O,
Doamne al apelor?
O, Doamne al nopţii,
Ce
uriaşă întristare
Se pogoară spre noi,
De
ne răsfeţi astfel
Înainte de venirea ei?
O, Doamne al tăcerii,
Purifiez
nos cœurs,
Purifiez
nos cœurs,
Căci noi am văzut
Gloria umbrei
chipului
slujitoarei tale,
Da, gloria umbrei
Frumuseţii
tale a păşit
Peste umbrele apelor
În Veneţia asta a ta.
Şi
în faţa sfinţeniei
Umbrei slujitoarei tale
Mi-am ascuns ochii,
O,
Doamne al apelor.
O, Doamne al tăcerii,
Purifiez
nos cœurs,
Purifiez
nos cœurs,
O, Doamne al apelor,
fă
curate inimile în noi,
Căci
eu am văzut
Umbra Veneţiei tale
Plutind peste ape,
Şi
stelele tale
Au văzut lucrul acesta, afară din rotirea lor depărtată
Au văzut ele lucrul acesta,
O,
Doamne al apelor,
După cum stelele tale se mişcă
Tăcute pentru noi în rotirea lor depărtată,
Tot astfel inima mea
se
face tăcută în mine.
Purifiez
nos cœurs
O, Doamne al tăcerii,
Purifiez
nos cœurs
O, Doamne al apelor.
Francesca
Ai apărut ieşind din noapte
Şi erau flori în mîinile tale,
Acum o să apari dintr-o forfotă de oameni,
Dintr-un tumult de vorbe despre tine.
Eu, care te-am văzut printre lucrurile primare,
Turbam când îţi rosteau numele
În locuri de toate zilele.
Aş fi vrut ca valurile reci să-mi spele mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Ori ca seminţele de păpădie şi să se spulbere în vânt,
Iar eu să te pot găsi iar,
În singurătate.
De Ægypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup,
Eu am văzut-o pe Doamna Vieţii,
Eu, chiar eu, care zbor cu rândunelele.
Verde şi sur îi e veşmântul,
Jucându-i în vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.
Manus animam pinxit,
Pana îmi stă în mână
Ca să scrie cuvântul mulţumitor…
Gura să-mi îngâne cântarea neprihănită!
Gura cui l-ar putea primi,
Cîntecul Lotusului din Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.
Sunt vâlvătaia ce se ridică în soare,
Eu, chiar eu, care zbor cu rândunelele.
Luna peste fruntea mea,
Zefirii sub buze.
Luna-i o perlă uriaşă în apele de safir,
Reci degetelor mele curgătoarele ape.
Eu, chiar eu, sunt cel ce cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul de acolo mi-e trup.
Ce tot ai, o, suflete al meu, cu paradisul?
N-ar fi mai bine, când ne vom fi câştigat libertatea,
Să mergem într-un loc senin în care soarele
Să picure peste noi prin frunzişul măslinilor
O glorie lichidă?
Dacă în Sirmio,
Suflete al meu, te voi afla când viaţa asta-i dusă,
Aşa-i c-o să găsim un promontoriu plin de sfinţenia
Unor adepţi eterici ai desfătărilor terestre,
Aşa-i c-o să ne întemeiem religia pe valuri,
Safir limpede, cobalt, cianină,
Pe azururi triunice, impalpabile
Oglinzi nesătule de veşnica schimbare?
Suflete, dacă Ea ne va afla acolo, oare zvonul
Unor limanuri mai înalte şi al unor palate de râvnit
Ne va ademeni dincolo de piscul înnorat al lui Riva?
Ce o fi fiind ”calofilia oraculară”a lui Ezra Pound???
O traducere se joacă, uneori, la doar câteva cuvinte. Puteți compara. Ion Caraion a reușit să traducă fără să fie ”declamativ și poetizant”. E chiar spiritul lui Pound... convins să vorbească și-n română.
De Ægypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieţii,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde şi cenuşiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalţe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Sunt flacără ce se nalţă la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.
Luna-i un uriaş mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.
Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
(traducere de Ion Caraion)
bine-i mai doineşte ezra pound! de lotusul de la kumi citire nu mai zic. doina e chiar în spiritul lor de fapt, fără nicio poetizare!
ora25
Who hath the mouth to receive it,
The song of the Lotus of Kumi?
Gura cui l-ar putea primi,
Cîntecul Lotusului din Kumi?(Radu Vancu)
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?(Ion Caraion)
Cine are gura să primească,
Cântec de Lotus de Kumi?(google translator)
Care vă place mai mult? :)
Cîntecul Colosului din Rhodos :)
Despre "doină" am zis deja. Nici cu "adăpatul" nu mi-ar fi ruşine!
Varianta lui google e foarte frumoasă, dar "verde şi gri este haine ei"?, "Eu, chiar eu, care zbura cu înghite"? Nu m-aş bucura aşa tare că google traduce bine un cuvânt dintr-o serie.
aveţi dreptate, o traducere chiar se joacă la doar câteva cuvinte.
Nu mă bucur deloc, căci nu e google tatăl meu.:)
E foarte bine că oamenii traduc din Ezra Pound în limba română. Numai că trebuie să nu se joace cu asta.De ce să creadă cei care nu știu nimic despre poezia lui Pound că acesta e, în cel mai bun caz, un fel de, să zicem, Blaga amestecat cu Voiculescu și cu Botta?
Ca să traduci un poet(mai ales un poet!)într-o altă limbă trebuie să te asiguri că ești măcar la nivelul lui cultural. Se știe că nu traduci doar litera, ci și spiritul.
A vorbi în context despre ”calofilie oraculară”, ”vorticism, imagism, imanență, istoria poeziei” e ca și cum n-ai înțelege Pound pentru că n-ai citit sau n-ai înțeles sursele sale de inspirație, obsesiile sale...Textele biblice sau în exemplu de față, ”Cartea egipteană a morților”, miturile antice, Dante Gabriel Rossetti, poezia latină, texte rare, mistice, unori obscure sau incomprehensibile pentru lumea modernă, fascinația sa față de limbile vechi, uitate, pentru cele străine lumii occidentale...
Nu cred că pe Pound îl interesa „să reia istoria poeziei”. Mai degrabă îl fascinau asociațiile, amestecurile, descoperea cum comunică între ele epocile istorice și universurile culturale extrem de diferite, îl tenta să creeze un limbaj absolut nou din toate aceste ”scurgeri” ale civilizațiilor moarte.
Dar revenind la cele două versuri, dacă tot vorbea cineva de ”imagism” la Pound...
Care din versiunile în limba română sunt mai capabile să creeze vreo imagine poetică, să transmită un mesaj prin imagini?
Gura cui l-ar putea primi,
Cîntecul Lotusului din Kumi?(Radu Vancu)
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?(Ion Caraion)
Cine are gura să primească,
Cântec de Lotus de Kumi?(google translator)
doamnă, sunteți pe lângă, sunteți în plus, sunteți răuvoitoare, sunteți înțepenită în prostiile pe care vi le-au băgat alții în cap, sunteți pisăloagă, sunteți enervantă, sunteți fudulă și gângavă în gândire și nu știu de ce trebuie să vă opintiți în poezie ca-n calul cu mânere la care se antrena Ana Pauker. dumneavoastră și numai dumneavoastră dețineți secretele, nici o altă interpretare în afară de cele pe care le propuneți nu este corectă sau măcar posibilă, fiindcă, în lumea Dvs., poezia se citește cum ai da la șaibă. într-un singur sens :)
"doina Lotusului de la Kumi" nu mi se pare potrivit, e prea amestecat, nu prea merge "doina" cu ceva atat de oriental precum "Lotusul de la Kumi"... o parere, o simpla parere :)
Ofelia
Uneori lipsa de nuanțe sau de subtilitate a limbii române este o realitate.
Pentru cele două versuri, nici una dintre cele două traduceri nu pare destul de bună. Dar nu doar din cauza cuvântului ”doină”, care pentru dvs., ca pentru mulți, e încărcat de cine știe ce conotații penibile, rămase amintire din anii de școală sau trimițând direct spre cântările României, care au deformat bună parte din fondul cultural românesc. Acesta nu e totuși altceva decât numele autohton al cântecului elegiac, cel responsabil cu exprimarea imposibilă a dorului și a celorlalte sentimente și emoții așa-zis umane.
Cred însă că înțeleg de ce traducătorul nu a scris pur și simplu ”cântec”, deși era cel mai simplu, direct și la îndemână și de ce a simțit nevoia să adauge un ”semn” în plus, o nuanță.
Poate știe cineva exact, în afară de Pound, ce este ”the Lotus of Kumi”?
Elevul Komartin...? :)
Știam mai demult că e un blog populat cu pasionați de poezie, de traduceri și literaturăăăăăă... :)
Cum Ofelia nu vrea să meargă mai departe de o simplă părere, iar repede enervatu' înjură în aparté, aș putea să-l întreb pe celebrul profesor Radu Vancu ce crede despre felul în care a tradus Caraion ”De Ægypto” și chiar ce crede despre o altă posibilă traducere a celor două versuri. Aș putea să-l întreb chiar dacă se gândește să-și perfecționeze traducerile din Pound și să continue să traducă, să-și dedice o parte a existenței acestei opere... N-ar fi inutil și n-ar mai fi o joacă iute aplaudată de grupul de prieteni, oameni de bine, obișnuiți să se susțină între ei și să se laude și când cazul e mai puțin sau chiar deloc. Nu e nimic ciudat. Există și alte asemenea adunări și nu are rost să intrăm prea adânc în psihologia lor, în analiza intereselor lor comune, care țintesc până la urmă la a exercita o importantă influență în viața culturală.
Văzut din exterior, ceea ce e teribil de trist în viața acestor grupuri, uneori conținând și persoane absolut remarcabile, este lipsa de spirit și autocritic. Tot ceea ce produce vreunul din membri este, în ochii celorlalți valabil, astfel că simpla apartenența la adunare garantează din start un gălăgios succes.
Sigur că profesorul Vancu ar putea să-mi răspundă. Sau nu. Răspunsul său nu e important pentru mine. Eu nici nu exist. :)
Dar poezia lui Pound merită să te lupți ca un nebun cu cuvintele și cu tot ce se ascunde dincolo de ele, ca s-o redai în română cât mai aproape de perfecțiune. Eu nu traduc din Pound, dar cum specialiștii nu se pronunță, îmi permit.:)
”Who hath the mouth to receive it,
The song of the Lotus of Kumi?”
Ideea e ușor de înțeles, dar cuvintele trebuie neapărat forțate pentru a te apropia de sens: cine mai e în stare să înțeleagă/cânte/vorbească limba vechiului Egipt? Dacă ”The Lotus of Kumi” e pentru Pound simbolul Egiptului Antic, nu e deloc obligatoriu să traducem Kumi ca și când ar fi vorba de numele unei localități. Dacă cineva ar fi în stare să reînvie cântul uitat, acesta ar trebui să fie unul plin de dor, de nostalgie, ca și cel al unui suflet ce călătorește spre alte dimensiuni, privind la lumea pe care a lăsat-o în urmă.
Ce gură poate să rostească
Cântul de dor al Lotusului Kumi?
Distinsă doamnă,
După atâtea consideraţii docte şi uriaş efort teoretic, era cumva firesc să reuşiţi o traducere extraordinară.
Geniul ei nu se împiedică de monumentala cacofonie ("să rostească cântul de dor") pe care doar profanii o vor găsi de un ucigător comic involuntar.
Nu mai vorbesc despre îndrăzneţele echivalări - a lui "who hath the mouth" cu " ce gură", a lui "to receive it" cu "să rostească", a lui "song" cu "cânt de dor", a "Lotusului din Kumi" cu "Lotusul Kumi" (sunt sigur că, izbiţi de excelenţa soluţiei, oamenii vor spune de acum înainte "Piramidele Gizeh", de pildă).
A meritat, cum modest spuneţi, "să vă luptaţi ca nebunul cu cuvintele" pentru a reda poezia lui Pound "cât mai aproape de perfecţiune". E realmente o traducere perfectă, exemplară, memorabilă în sensul cel mai literal al termenului - nu voi uita acest "să rostească cântul de dor" prea curând.
De fapt, sunt atât de entuziasmat de versiunea dumneavoastră, încât o voi împărtăşi chiar acum urbi et orbi.
Înmărmurit de admiraţie,
Radu Vancu
Ați răspuns?!?! Mulțumesc, mulțumesc...Abia acum văd că încă de ieri erați cu flori în mâini, ca Francesca lui Pound...
Se pare că spiritul autocritic a învins în dvs. și că nouă traducere v-a pus pe foc. N-a fost însă destul de ”oraculară”?
Cu toată stima, ca să folosesc o expresie populară,trebuie să vă atrag atenția că între ”căcând”-ul din mintea dvs. și ”-că/cânt”-ul din traducere e totuși o diferență care ar trebui să vă pună pe gânduri.
Dincolo de asta, Pound o fi mulțumit...?
P.S.Când mă gândesc ca acum eu și dvs. s-ar putea să fim... să fim citați împreună ad vitam aeternam........... :))
Trimiteți un comentariu