Cele mai frumoase poeme din 2011

Cele mai frumoase poeme din 2011 aşteaptă cei mai buni cititori din 2012.
A apărut, care va să zică. Cu o prefaţă a mea şi o postfaţă a lui Claudiu Komartin.
E o carte frumoasă, cel puţin aşa cred şi sper. 
După cum sper să vă bucure şi pe voi.
Redau mai jos postfaţa lui Claudiu.

Tablou vivant

Multe se pot spune despre antologia Cele mai frumoase poeme, dar nu că ar fi partizană. Seria de antologii anuale pe care am inaugurat-o anul trecut cu o selecție din cele mai bune și mai originale cărți de poezie apărute în 2010, se continuă, așadar, prezentând 56 de poeți contemporani care au publicat volume noi în 2011. Toți acești poeți reușesc în maniere diferite și pe voci cu totul distincte să împingă, câte puțin, frontiera poeticității, adică să contribuie la evoluția limbajului, să delecteze sau să consoleze un cititor de astăzi, să-l readucă cu picioarele pe pământul propriei sale subiectivități sau să-l inițieze în modalitățile ritmice ale armoniei. Poeții asupra cărora ne-am oprit sunt printre acei indivizi care fac din poezie un limbaj de autodescoperire și de cunoaștere intimă (gnostică, ar spune unii) a lumii sau contribuie la umanizarea unei societăți a cărei sensibilitate e, în zilele noastre, îngrozitor de tocită.

Cu dramul de obiectivitate de care suntem în stare am încercat să oferim cititorului acestei cărți o imagine cât mai largă a fenomenului poetic românesc de azi. Literatura (și în special poezia) se află, dacă ar fi să-i ascultăm pe sceptici, într-un mare impas. În același timp, nimeni de bună-credință nu poate spune că poezia noastră contemporană nu este extrem de variată, de foșgăitoare, de eterogenă. Parcă niciodată nu au coexistat atâtea școli, direcții, poetici foarte diferite, atâtea voci propunând experiențe de lectură și universuri poetice cu totul neînrudite. Cartea aceasta este un fel de dioramă. Și, poate, un fragment dintr-o imagine de foarte bună rezoluție care se completează cu fiecare an „cartografiat”. Prin aceste antologii încercăm să distingem imaginea de ansamblu a poeziei românești, un tablou vivant care îi cuprinde pe poeții cei ma influenți și mai originali, aceia care și-au impus definitiv discursurile, intrând în conștiința publicului (sau a connaisseur-ilor), dar și pe poeții care alcătuiesc grundul, poeții „de mijloc”, fochiștii, figurile bizare sau marginale, controversații, imprevizibilii, marii discreți, fiecare cu rolul și cu mica lui superputere. Ne imaginăm, la modul ideal, o lectură personalizată pentru fiecare poet din această carte din partea fiecărui cititor în parte. Jocul acesta combinatoric ne dă speranțe că Cele mai frumoase poeme din 2011 va fi citită în multe feluri, de către oameni cu repere și gusturi dintre cele mai diferite. Dacă mai are vreo importanță, vă pot dezvălui că și noi, „selecționerii” acestei antologii, scriem (fatalmente) poezie, deci nu cerebralitatea sau echidistanța critică trebuie căutate în maniera noastră de a gândi și de a construi un asemenea proiect integrator, ci empatia. Dragostea blândă și înțelegătoare a unui extraordinar „poet de familie”, care este Radu Vancu, și pasiunea mea încăpățânată și egoistă de a descoperi în poezia altora ceea ce lipsește propriei mele poezii.

Sper ca explorarea textelor din Cele mai frumoase poeme să aducă cititorilor acestei cărți cel puțin la fel de multe momente prețioase pe cât le-a adus antologatorilor familiarizarea cu discursurile unor poeți între care, indiferent de diferențele lor structurale, ar trebui să existe, înainte de orice altceva, o formă de solidaritate spirituală. Ca între oameni care, deși neasemănători, se recunosc și în cea mai mare învălmășeală.