Sebastian. Cuvinte de înţelepciune (VII)
Ieşeam pe la amiază de la Muzeul de Istorie Naturală şi mergeam, cu Sebastian între mine şi Cami, pe strada Cetăţii.
Sebastian (arătând spre Turnul Dulgherilor): Aici cine stă?
Eu: Nimeni, tati. Aici stăteau demult soldaţii.
Sebastian (nedumerit): Şi ce făceau?
Eu: Păi, aveau grijă de oraş. Când se apropiau de Sibiu duşmanii, trăgeau cu săgeţi în ei.
Sebastian (cu o sastiseală sardonică în glas, foarte à la Pleşu): Asta ne mai lipsea!
Altele.
Mai întâi se spune "de ce" sau "cum" şi abia apoi se formulează, accentul cade pe prima parte. Toată ziua.
1. De Dumnezeu a fost primul?
2. Din ce e făcuta ceaţa?
3. Cum se pune copilul în burta mamei? destul de încuietoare...şi dă tot el răspunsul. Ştiu eu tata, îl scapă barza, uneori prin horn.
4. Pe mama ariciului o doare când stă copilul înăuntru?
5. Îmi plac femeile pentru că le ruginesc buzele.
6. seara... Spune-mi un cuvânt frumos ca să-mi plece din urechi răul.
şi altele
Preferatele mele sunt 4,5 şi 6. :)
ultima, cu o jumate de ora mai devreme, venind cu mine cu masina, pe scaunul din dreapta, spre casa:
tata, de ce seara e pe drum?
Radu:
Hahahahahahahahahahahahahaha... ah!
Să nu cumva să laşi blogul să moară din cauza FB, că dau buzna în mansarda voastră şi fac crimă de om!
Vera, am impresia că, de fapt, blogul şi FB-ul fac un singur corp - unul bizar, de metacyborg :), dar totuşi unul singur. Digital & imortel. (Cel puţin până la apocalipsa digitală anunţată periodic de cavalerii letali de la Anonymous!) :)
Trimiteți un comentariu