duminică, 15 aprilie 2012

Facebook, sufletul nostru colectiv

Sunt de aseară pe Facebook şi nu m-am dezmeticit încă. Am avut acum un an o lectură cu Ion Mureşan la MNLR, o vorbă a lui din seara aia îmi revine ca un power play în minte de aseară încoace: clama Muri atunci că "Internetul e spirit făcut vizibil". Ei bine, trăgând cu orele în jos şi-n sus de bara din dreapta, îmi spun că, dacă Facebook e sufletul nostru colectiv, atunci e vraişte. Policolor şi vraişte. :)

17 comentarii:

bogdan o.,  15 aprilie 2012 la 02:09  

e ca o gradina. trebuie curatat, altfel ajunge jungla :)

Radu Vancu 15 aprilie 2012 la 02:19  

Am văzut documentare cu jungle chiar mai prietenoase! :)

Veronica 15 aprilie 2012 la 07:55  

Comentariul pe care as fi vrut sa ti-l las cind te-am vazut sosind acolo ar fi fost: Bine ai venit aici, in celula! M-am abtinut. Ma bucur de primele tale impresii. Orice om care ar vedea altfel mi s-ar parea bolnav. E locul unde vii doar ca sa ai de unde pleca.

(lipsa diacritice, computer cu mofturi)

Veronica 15 aprilie 2012 la 08:12  

PS: De acord si cu Bogdan O. Dar oricit ai curata, ramine senzatia ca tu insuti, cu ceea ce risipesti chiar tu pe acolo, nu faci decit sa adaugi unei jungle. Risipa, risipa. Dar sint si perioade cind, daca stai mult timp foarte izolat, ai deodata asa un chef sa te spargi in farime si sa te risipesti... Sa se aleaga praful de toate. Iar FB e un loc foarte bun pentru praf si pulbere.

Anonim,  15 aprilie 2012 la 09:51  

e un baobab pe care tindem să-l confundăm cu un bonsai inofensiv

Unknown 15 aprilie 2012 la 11:12  

Lasciate ogni speranza voi ch'entrate :)

Radu Vancu 15 aprilie 2012 la 11:24  

Veronica: E apocalipsa veselă, ce mai! :)

Andrei Dosa: Aşa e - dar parcă-parcă încep să cred că şi bietul baobab e inofensiv, oricâtă gălăgie am face noi printre crengile lui.

Rita Chirian: Hehe, în ce bolgie l-ar mai fi aşezat Dante pe Zuckerberg! :)

Unknown 16 aprilie 2012 la 14:43  

Un Munte-de-Zahăr pe un Munte de Sare :)

Radu Vancu 16 aprilie 2012 la 18:16  

Un Zuckerberg în Salzburg, care va să zică - păi chestia asta pare mai degrabă un Paradis! :)

anca giura 19 aprilie 2012 la 13:52  

şi eu care mă-ntreb: cum o fi pe FB!? :)

Anonim,  19 aprilie 2012 la 16:49  

E aşa: te faci prieten la cataramă cu toată lumea şi catarama...ia-o de unde nu-i! :)

Veronica 19 aprilie 2012 la 17:08  

Minunat, Teodora.
Cind punem de-o catarama? Se scot mesele in Piata Mica, mi-e dor de zacut intr-un scaun la soare...

Radu Vancu 19 aprilie 2012 la 18:52  

Eva: E din ce în ce mai puţin rău, în fond. :)

Însemnări din subterană: Tedi, zău că uneori îmi aduci aminte de Mister Miyagi - cel mai asertiv-aforistic poet chinezo-american! :)

Veronica: Roşu roşu cataramă! :)

Anonim,  20 aprilie 2012 la 07:45  

eu cred că părţile bune ale facebookului s-au vărsat în grădina mea. s-au strâns cataramele bune iar cele care mă strângeau de gât s-au desfăcut. dar nu-l pot vedea ca pe "sufletul nostru colectiv", chiar dacă şi-acela o fi fiind policolor şi vraişte.

Anonim,  20 aprilie 2012 la 08:05  

Radu, era cât pe ce! Am citit aservit în loc de asertiv...nu cred că vrei să ştii ce gânduri mi s-au foit prin cap... :)
Ora, eu vreau să-mi fac din cataramele tale bune rame perfecte de tablouri şi de ochelari! :)

Anonim,  20 aprilie 2012 la 20:46  

@teo, înseamnă că tu te vrei înapoi!? :)

Radu Vancu 20 aprilie 2012 la 23:42  

Ora 25: Ştii cum e, pentru unii mumă, pentru alţii cataramă! :)

Însemnări din subterană: Tedi, asertiv-aservit e un fel de Schuttelreime (ca în "Du bist Buddhist", de exemplu), şi numai tipii imaginativi văd spontan rime din astea zgâlţâite. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS