Festivalul internaţional de literatură de la Novi Sad

Ăsta e afişul.
Plec mâine spre Timişoara, acolo mă voi întâlni cu Marin Mălaicu-Hondrari, şi de acolo avem tren pe la cinci dimineaţa spre Novi Sad, via Belgrad.
E aproape enervant să vezi că sârbii au câteva festivaluri internaţionale de anvergură, iar noi cam nimic. Există Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti, început în 2008 de Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu, şi Festivalul de Literatură de la Neptun-Mangalia, care e aşa de bine organizat şi de vizibil, că nici măcar un site la care să pun link n-are. Şi asta-i tot.
(Se prea poate ca din octombrie să se arate semne bune, cineva se canoneşte să facă un festival internaţional profesionist, vom vorbi mai multe atunci.)
Abia aştept să ajung la Novi Sad, am auzit numai lucruri frumoase de la Claudiu Komartin şi Dan Coman, invitaţi la festival în anii anteriori.
Până mă întorc (căci nu ştiu dacă voi avea acces la net acolo), vă las cu un poem de Duşan Vukajlovic, poate sârbul meu preferat:

Pancevo

Privesc:
Oraşul în care trăiesc ca un câine
Aşezat într-o tigaie de şes
Îşi prăjeşte cu succes Locuitorii
Casele Istoria
E plivit sistematic Peste el ninge tot mai rar
Oraşul acesta creşte Duce o viaţă sportivă
Respiră adânc Are un scaun ca la carte

Mâini pricepute îl conduc
Aici poetul nu e doar poet
căci trebuie rentabilizată colivia

În oraşul unde trăiesc ca un câine
Scriu cu mâna nesigură poeme
Privesc în urmă Departe dealurile verzi
şi roşul apus de soare
Nu există

Adieri uşoare mă crăcesc
Îmi îndoaie spinarea Îmi mângâie faţa
Înţelept În lanţ
Latru de durere