Tabăra de poezie de la Tilişca

Revin, aşa cum am promis, cu o scurtă cronică a taberei de poezie de la Tilişca, organizată în week-end-ul trecut de revista Transilvania.
Sâmbătă dimineaţa, puţin după ora 10, am plecat cu cenacliştii din Zona nouă spre Tilişca (adică la vreo 30 de km de Sibiu, după Sălişte).
Eu mai văzusem cabana cu pricina o singură dată, în urmă cu vreo şase-şapte ani; fusesem acolo cu Dragoş Varga, O. Nimigean şi Michael Astner, după nişte colocvii ale revistei Transilvania, dacă-mi aduc bine aminte. Aveam o reprezentare foarte vagă, atât a zonei, cât şi a cabanei - vorba vine cabană, s-a dovedit până la urmă o pensiune aranjată ca o damă bine. N-avea chiar sală de fitness, dar coş de baschet şi masă de ping-pong, da. (Din păcate pentru ping-ponghistul O. Nimigean, n-avea masă de ping-pong şi când a fost el acolo. Poate asta-l va convinge să revină.)
Octavian Soviany şi Claudiu Komartin au căzut de acord cu zoniştii ca primul atelier să fie de fapt un recital al fiecărui cenaclist, urmat de comentariile lor pe text. S-a citit în filigoria de deasupra cabanei. Cum erau destui cititori (Anatol Grosu, Savu Popa, Ioan Şerb, Vlad Pojoga, Cosmin Popescu, Andrei C. Şerban, Krista Szocs, Ana Donţu, Marina Palii - sper să nu fi uitat pe cineva; prozatorul Adrian Virgil, prezent şi el, a fost discriminat generic şi n-a citit.), a durat vreo două ore şi jumătate.
După care a urmat cateringul.
Iar apoi al doilea atelier, cu exerciţii de cel mai rafinat sadism: haiku-uri cu cele mai implauzibile cuvinte, poeme cu număr dat de versuri şi cu număr fix de silabe, texte lipogramatice, în fine, OULIPO redivivus, ce mai încoace-încolo. (Unul dintre zonişti a produs chiar un act de disidenţă, denunţând într-un poem "inchiziţia komartinească"). A durat, cred, mai bine de trei ore.
După care din nou catering.
Cea mai consistentă parte a workshopului nocturn (sau matinal, de vreme ce a durat până la şase dimineaţa) a cuprins exerciţii de mimă; n-a lipsit din meniul cuvintelor de mimat tradiţionalul broscoporc, iar la de asemenea tradiţionalul cuvânt "dicotiledonat" subiectul mimant a fost nevoit să se refere la mama poetului Alexandru Muşina, anchetată aberant anul trecut de DIICOT pentru cultivare de cannabis. DIICOT, de unde şi plante dicotiledonate, se înţelege legătura logică.
Workshopul de duminică dimineaţa a constat exclusiv în frumoase amintiri şi evocări din lumea literară aparţinându-i lui Octavian Soviany, dintre care nu pot să nu remarc pe aceea implicând un pariu al lui Victor Tulbure cu companionii de tren cum că se va duce în cuşeta lui Beniuc, încă preşedinte USR, şi va urina pe faţa respectivului; ceea ce a şi făcut - iar numitul preşedinte, trezindu-se şi întrebând stupefact: "Ce faci, tovarăşe?", a primit evidentul răspuns: "Nu vezi? Mă piş!". Relatare din care zoniştii au desprins sugestive învăţăminte.
După care, fireşte, catering.
Şi baschet, şi ping-pong.
Şi o lectură din Eminescu, la care guest star-ul cel mai de succes a fost poemul Antropomorfism.
Iar înaintea întoarcerii la Sibiu, cineva mai naiv (dar şi sentimental) a cântat la muzicuţă.
Iată şi câteva poze:

La lectura în filigorie.
De la stânga la dreapta: Marina Palii, Ana Donţu, Vlad Pojoga, Andrei C. Şerban, (cu spatele) Cosmin Popescu. În plan depărtat, Adrian Virgil şi muza lui.

Tot în filigorie, Claudiu Komartin şi Octavian Soviany.

La workshopul de după-amiază: Krista Szocs, Cosmin Popescu, Andrei C. Şerban, Savu Popa, gluga lui Ioan Şerb, Marina Palii, Anatol Grosu.

Octavian Soviany, Rita Chirian.

Claudiu Komartin, R.V., Octavian Soviany.