Lucian Raicu. Scenă din romanul literaturii

"Certitudinea lui Valéry că poetul este un om (nu interesează ce soi de om) care face versuri bune; este adevărat, fireşte, cine ar putea să o conteste; şi totuşi ce adevăr nesuferit sau, cine ştie, poate că este un adevăr neadevărat; adevăr fără ghilimele, dar neadevărat; există şi aşa ceva pesemne, lumea e mare şi nu toate ale ei, între cer şi pământ, sunt uşor de priceput.

Şi poate că nici nu este o datorie, o competenţă obligatorie, să le priceapă cineva, oricât de mare i-ar fi ascuţişul minţii, chiar pe toate.

Sunt şi lucruri care trebuie lăsate în pacea lor, în impenetrabila lor pace, întregi şi nepricepute.

N-ar fi păcat să le pricepem pe toate, să ne pricepem la toate?"

[din singurul critic literar pe care-l recitesc cu aceeaşi frecvenţă & intensitate ca şi pe marii poeţi]