Ion Zubaşcu
A murit, după o suferinţă crâncenă, dusă cu o neverosimilă demnitate.
Ultimele lui două cărţi de poezie, absolut răvăşitoare, fac din el unul dintre cei mai buni poeţi optzecişti.
Însă literatura română a pierdut nu numai un poet de forţă, ci şi un om de o rară delicateţe şi generozitate, aşa cum am apucat să-l cunosc în scurta noastră corespondenţă.
Dumnezeu să-l odihnească!
4 comentarii:
Revista CONTA il are invitat, la numarul 6, in tipar, cu interviu plus grupaj de versuri inedite. Moartea lucreaza mai repede decit tiparul ...! Dumnezeu sa-l aseze in corul sufletelor inspirate din Rai!
Adrian Alui Gheorghe
Adrian Alui Gheorghe: Da, aşa e, a lucrat repede - însă tiparul durează mai mult. Postumele sunt mai lente, dar mai răzbătătoare decât moartea.
"Ce greu e să cânţi după domnul Zubaşcu..."
Să încercăm să fim solidari cu poetul acum, când sufletul se desparte de trup.
Lorena P S
Aşa e - să fim solidari citindu-l.
Trimiteți un comentariu