Anahoretul şi monarhul ping-pongului. Tot suedezi, de
Constat că-mi tot vin flashuri din expediţia scandinavă - detalii, căsuţe din campusul de la Biskops Arno, feţe din cantina studenţească (de exemplu, un asiatic înalt purtând permanent pe cap o coroană albastră de carton şi, uneori, o paletă de ping-pong în mâna stângă; am crezut că-i un soi de tradiţie a locului, o fi pierdut omul vreun pariu sau, dimpotrivă, o fi câştigat vreun turneu de tenis de masă; i-am întrebat pe poeţii suedezi, Sofia Stenstrom fiind absolventă de Biskops Arno - nu, nu era nici o tradiţie a locului; omul se simţea bine încoronat şi basta.)
În seara asta mi-am amintit de un poet tare ciudat, Verner Bostrom; nu l-am cunoscut, ar fi fost şi dificil, e mort din 1982 :) Însă mi-a povestit despre el David Vikgren, care tocmai prefaţase la o editură importantă o ediţie completă din poemele lui Bostrom. Tipul, născut în 1896, fusese un anarhist total, a trăit câteva zeci de ani într-o colibă în munţi, construită de el; se lipsise voluntar de tot confortul civilizaţiei, nu avea nici măcar curent electric, trăia mult mai rău decât Robinson pe insulă (acela îl avea pe Vineri). Şi a trăit aşa (fericit?) până la 86 de ani, când coliba a luat foc (sau i-a dat el? nu e clar) şi a ars odată cu ea. Au rămas în urma lui, neatinse de flăcări, nişte caiete cu poeme bizare, compuse din câteva versuri descriptive, un soi de fişe meteo-psihologice, reluate dintr-un poem în altul cu minime schimbări - practic doar un cuvânt-două schimbat de la un poem la cel ce-i succeda în ziua proximă. "Schimbări după care vezi cum trece timpul. Poeme-calendar, you'll either love them or hate them", a încheiat David.
Am văzut într-o librărie din Stockholm ediţia din "Lander", cum se numeşte cartea, dar acolo a şi rămas, era numai în suedeză, şi nu pricepeam mare lucru (şi, ca să fiu drept, era şi cam scumpă :P). Aşa că voi rămâne, probabil, un necititor avizat al poemelor lui Bostrom. Merită însă să-i căutaţi poza pe net, dacă s-o fi găsind, arăta chiar ca Robinson Crusoe, dacă-mi aduc eu bine aminte. (Sau ca Alexander Selkirk, în fine.)
De ce mi-oi fi adus eu aminte de anahoretul de Bostrom? Sau de monarhul ping-pongului? Nessun maggior dolor che ricordarsi... :)
Suedezii a o oarecare traditie a poetului anahoret. Un alt caz cunoscut este cel al lui Dan Andersson (1888 - 1920), care a petrecut mult timp departe de lume, ca paznic al unor cuptoare de mangal care se construiau departe de asezarile omenesti si erau lasate timp indelungat sa arda mocnit. Din acest pazit (si nu frecat) al mangalului au rezultat vreo doua volume de versuri de o tristete de-ti vine sa zici "mama, da cu biciu-n mine etc.".
Titlul corect (cu diacritice) al volumului lui Boström este "Länder" si se traduce prin "Ţări".
Uau, uite un Andersson care mi-e simpatic din prima (spre deosebire de Kenneth :P)! O să-l caut.
Există şi în judeţul Sibiu un sat de cărbunari de genul ăsta, Hosman (de la Holzmänger - uite, pun şi eu diacritice, pentru reciprocitate, deşi tare mi-e târşă să le caut :) ), însă nu ştiu să fi ieşit vreun Dan Andersson din el. Am aflat dintr-un interviu recent al lui Manolescu, cu Ioan Bogdan Lefter, că tatăl lui Manolescu a predat o vreme acolo - dar tot nu-i o chestie aşa de spectaculoasă precum cea cu poetul cărbunar D.A. :)
Acum nu stiu daca Andersson e chiar cea mai mare scula la bascula esteticeste vorbind. Cu toate astea, la 90 de ani de la moarte poeziile lui (din care multe au fost puse pe muzica) se bucura de o enorma popularitate in Suedia. Bine, e la mijloc si apartenenta lui Andersson la asa-numitul grup al 'poetilor proletari', destul de iubiti in Suedia, care se bucura acolo de mare trecere, cel putin in raport cu canonul scolar etc. Sunt detalii specifice dezolvarii literaturii suedeze a ultimului secol si nu intru in ele, caci risc sa generez mult plictis.
Ba nu, chiar mi-ar plăcea mai multe detalii din astea (hai să generăm plictis! :) )
Niste poze, ceva?
Nu-mi plac pozele, mai ales cele cu mine ca subiect :)
Radu
Trimiteți un comentariu