A Poetics. O distincţie utilă

Ţin minte ca acum (deşi au trecut aproape doi ani) şocul avut la lectura poeţilor suedezi. Ce făceau ei era atât de altfel, încât textele lor, chiar prin intermediar englezesc cât se putea de inteligibil, puteau fi la fel de bine semne copiate de pe carcase de OZN-uri.
Am înţeles atunci că nu înţelegeam pentru că nu ştiam codul.
Am constatat, de altfel, că destui cititori buni de la noi erau la fel de ebluisaţi ca şi mine. Nici ei, prin urmare, nu ştiau codul.
Aşa că am încercat să-l învăţ; redau mai jos prima secvenţă.
Dintre poeţii suedezi din grupa noastră, poate cele mai tehnice discuţii le-am avut cu Anna Hallberg - care nu e numai o poetă de mare vizibilitate, ci şi cronicar literar la cel mai important cotidian suedez şi membru în jurii serioase. Pentru Anna, cap teoretic remarcabil, reperul contemporan cel mai important era Charles Bernstein - care o invitase, de altfel, la New York, unde e profesor;  urma să plece imediat după workshopul nostru.
În afară de asocierea imediată cu language poetry şi cu revista L=A=N=G=U=A=G=E, nu ştiam de fapt mare lucru despre Bernstein. Întors acasă, mi-am făcut mai bine temele. Şi am găsit, printre altele, o distincţie bipartită între tipurile de poezie care mi se pare că poate duce la discuţii necesare, şi pe care n-am văzut-o citată nicăieri la noi.
Într-un eseu în versuri, Artifice of Absorption, din A Poetics (1992), Bernstein distinge între o poezie a absorbţiei şi una a impermeabilităţii. Spune aşa:
 - absorption: "rhapsodic, spellbinding, / mesmerizing, hypnotic, total, riveting, / enthralling";

- impermeability: "artifice, boredom, / exaggeration, attention scattering, distraction, digression, interruptive, transgressive".

În ce-l priveşte, optează decisiv pentru a doua, şi declară: "In my poems, I / frequently use opaque & nonabsorbable / elements, digressions & / interruptions, as part of a technological arsenal to create a more powerful ('souped up') absorption than possible with traditional, / & blander, absorptive techniques". 
Poeţii români, cu toate diferenţele majore dintre ei, mi se par orientaţi cam toţi către poetici "absorbtive" (că dacă le-aş spune "absorbante", vă daţi seama ce aş conota:P); puţinii tentaţi de "impermeabilitate" au părut stranii - mă gândesc în primul rând la Chris Tanasescu. Cred că e un minus, şi sper ca unii dintre tinerii poeţi (câţiva încă nedebutaţi) să aibă curajul să opteze pentru "artifice, boredom, / exaggeration, attention scattering, distraction, digression, interruptive, transgressive".
Deocamdată, unica dihotomie teoretică cu care se operează în critica noastră de poezie e cea a lui Crăciun, reflexiv/tranzitiv.  Nu spun că nu-i utilă, dar se dovedeşte inoperantă în unele cazuri - e Bernstein, de pildă, în pasajele citate, reflexiv (întrucât reflectează la structura limbajului poetic) sau tranzitiv (dat fiind că, vorbind despre scrisul propriu, trece totuşi informaţii despre el însuşi)? Mi-ar fi greu să răspund. Sigur e că dubletul lui Bernstein însuşi, absorbtiv/impermeabil, e mai eficient.
Cine vrea să găsească tot eseul, şi de fapt toată cartea lui Bernstein, le găseşte aici.